13 definiții pentru stila

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STILA, stilez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună-creștere, specifice oamenilor civilizați, culți. – Din fr. styler.

stila vrt [At: CADE / Pzi: ~lez / E: fr styler] 1-2 A căpăta sau a face să capete deprinderi alese, conform regulilor de bună creștere, specifice oamenilor civilizați, culți Si: a (se) ciopli (14, 16), a (se) civiliza (1-2), a (se) cizela (4-5), a (se) cultiva (8-9), a (se) rafina, a (se) subția, a (se) șlefui, (înv) a (se) politici Vz roade.

STILA, stilez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună creștere, specifice oamenilor civilizați, culți. – Din fr. styler.

STILA vb. I. refl., tr. A (se) forma, a (se) educa. [< fr. styler].

STILA vb. refl., tr. a (se) forma, a (se) educa; a (se) rafina. (< fr. styler)

A STILA ~ez tranz. A face să se stileze. /<fr. styler

A SE STILA mă ~ez intranz. 1) A-și forma deprinderi de purtare politicoasă; a deveni manierat; a se cizela; a se șlefui. 2) depr. A adopta tot ceea ce este (sau pare a fi) ultramodern (mai ales în îmbrăcăminte). /<fr. styler

*stiléz v. tr. (fr. styler). Învăt, instruesc, deprind: slugĭ bine stilate (VR. 1922, 9, 357).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stilez, 3 stilea; conj. prez. 1 sg. să stilez, 3 să stileze

stila (a ~) vb., ind. prez. 3 stilea

stila vb., ind. prez. 1 sg. stilez, 3 sg. și pl. stilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STILA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el!)

STILA vb. a se civiliza, a se cultiva, a se rafina, (înv.) a se politici, (fig.) a se ciopli, a se cizela, a se subția, a se șlefui, (înv. fig.) a se roade. (S-a mai ~ și el!)

Intrare: stila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stila
  • stilare
  • stilat
  • stilatu‑
  • stilând
  • stilându‑
singular plural
  • stilea
  • stilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stilez
(să)
  • stilez
  • stilam
  • stilai
  • stilasem
a II-a (tu)
  • stilezi
(să)
  • stilezi
  • stilai
  • stilași
  • stilaseși
a III-a (el, ea)
  • stilea
(să)
  • stileze
  • stila
  • stilă
  • stilase
plural I (noi)
  • stilăm
(să)
  • stilăm
  • stilam
  • stilarăm
  • stilaserăm
  • stilasem
a II-a (voi)
  • stilați
(să)
  • stilați
  • stilați
  • stilarăți
  • stilaserăți
  • stilaseți
a III-a (ei, ele)
  • stilea
(să)
  • stileze
  • stilau
  • stila
  • stilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stila, stilezverb

  • 1. A (se) forma, a (se) deprinde să se comporte conform regulilor de bună-creștere, specifice oamenilor civilizați, culți. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.