4 intrări

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

CIONTÍ vb. IV v. ciunti.

ciont3, ~oántă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oánte / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.

ciung, ~ă [At: N. TEST. (1648), ap. GCR I, 127/20 / Pl: ~ngi, ~nge, (îvr) ~uri / E: it cionco] 1-2 smf, a (Persoană) fără (o parte din) braț. 3-4 smf, a (Persoană) cu un braț infirm. 5 a (D. mâini, rar d. picioare) Cu o infirmitate. 6 a (D. vite) Cu un corn rupt. 7 a (D. copaci) Cu crengile rupte (sau tăiate). 8 sm (rar) sm (Îvp; îs) ~ uscat Arbore (aproape) uscat sau fară vârf. 9 sm (rar) sm (Înv) Arbore pitic. 10 sm (Îrg; îs) Iască de ~ Iască de cea mai bună calitate.

ciunt, -ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

ciuntí [At: ANON. CAR. / V: ciontí / Pzi: ~tésc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciuntă (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONTÁ vb. I v. ciunti.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat ? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioántă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

CIUNTÍRE s. f. Acțiunea de a ciunti.

Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciunt ciuntul ciuntă ciunta
plural ciunți ciunții ciunte ciuntele
genitiv-dativ singular ciunt ciuntului ciunte ciuntei
plural ciunți ciunților ciunte ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciont ciontul cioantă cioanta
plural cionți cionții cioante cioantele
genitiv-dativ singular ciont ciontului cioante cioantei
plural cionți cionților cioante cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunti
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cionta ciontare ciontat ciontând singular plural
ciontea ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciontez (să) ciontez ciontam ciontai ciontasem
a II-a (tu) ciontezi (să) ciontezi ciontai ciontași ciontaseși
a III-a (el, ea) ciontea (să) cionteze cionta ciontă ciontase
plural I (noi) ciontăm (să) ciontăm ciontam ciontarăm ciontaserăm, ciontasem*
a II-a (voi) ciontați (să) ciontați ciontați ciontarăți ciontaserăți, ciontaseți*
a III-a (ei, ele) ciontea (să) cionteze ciontau cionta ciontaseră
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciunti ciuntire ciuntit ciuntind singular plural
ciuntește ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciuntesc (să) ciuntesc ciunteam ciuntii ciuntisem
a II-a (tu) ciuntești (să) ciuntești ciunteai ciuntiși ciuntiseși
a III-a (el, ea) ciuntește (să) ciuntească ciuntea ciunti ciuntise
plural I (noi) ciuntim (să) ciuntim ciunteam ciuntirăm ciuntiserăm, ciuntisem*
a II-a (voi) ciuntiți (să) ciuntiți ciunteați ciuntirăți ciuntiserăți, ciuntiseți*
a III-a (ei, ele) ciuntesc (să) ciuntească ciunteau ciunti ciuntiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cionti ciontire ciontit ciontind singular plural
ciontește ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciontesc (să) ciontesc cionteam ciontii ciontisem
a II-a (tu) ciontești (să) ciontești cionteai ciontiși ciontiseși
a III-a (el, ea) ciontește (să) ciontească ciontea cionti ciontise
plural I (noi) ciontim (să) ciontim cionteam ciontirăm ciontiserăm, ciontisem*
a II-a (voi) ciontiți (să) ciontiți cionteați ciontirăți ciontiserăți, ciontiseți*
a III-a (ei, ele) ciontesc (să) ciontească cionteau cionti ciontiseră
Intrare: cionți
cionți
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: șarpe-ciont
șarpe-ciont substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șarpe-ciont șarpele-ciont
plural șerpi-cionți șerpii-cionți
genitiv-dativ singular șarpe-ciont șarpelui-ciont
plural șerpi-cionți șerpilor-cionți
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)