6 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIONTI vb. IV v. ciunti.

cionti [At: LB / Pzi: ~tesc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.

CIONT, CIOANTĂ adj. v. ciunt.

CIONTA vb. I v. ciunti.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) cionta vb. I, cionti vb. IV] – Din ciunt.

ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.

ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.

ciont3, ~oantă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oante / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioantă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioantă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNTI, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) cionta (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, cionti (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

A CIUNTI ~esc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.

1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.

cĭontésc și -țésc, V. cĭuntesc.

cĭung și (est) cĭunt, -ă adj. (rudă cu it. cionco, mutilat, ciocco, butuc, ciotto, șchĭop, și cu ung. csonk, csönkö, buturugă rămasă în pămînt, csonka, cĭung. Var.: cĭoantă, cĭont, cĭot, cĭut, cĭump. V. cĭoc 1). Mutilat, cĭolac (vorbind de mînĭ): om cĭunt, mînă ciuntă. – Și cĭont, cĭoantă (est). V. cĭont 1 și olog.

cĭuntésc v. tr. (d. cĭunt). Fac cĭunt, mutilez. Fig. Micșorez, știrbesc: a cĭunti o țară. – Și cĭontesc și cĭonțesc (est). Rar cĭuntez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte

ciunti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, 3 sg. ciuntește, imperf. 1 ciunteam; conj. prez. 1 sg. să ciuntesc, 3 să ciuntească

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. ciuntă, pl. ciunte

ciunti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 să ciuntească

ciunt adj. m., pl. ciunți; f. sg. ciuntă, pl. ciunte

ciunti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciuntesc, imperf. 3 sg. ciuntea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciuntească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) câș. (Om ~; mână ~; un ~.)

ȘARPE-CIONT s. v. năpârcă, viperă.

CIUNT adj., s. ciung, (Munt. și Ban.) ciolac, (Mold.) cîș. (Om ~; mînă ~; un ~.)

CIUNTI vb. a reteza, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.)

șarpe-ciont s. v. NĂPÎRCĂ. VIPERĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciont2, cioante, s.n. 1. (pop.) crâmpei dintr-o bucată mai mare; ciump, ciot. 2. (reg.) os, ciolan; (la pl.) degetele mâinii. 3. (reg.) buștean, buturugă.

ciont1, cioantă, adj. (pop.) 1. cu o parte ruptă, tăiată; stropșit, mutilat, amputat; ciunt, ciung, bont, cionc, ciomp, scurt de coadă. 2. tocit în vârf sau pe margini; știrbit, ciobit.

ciont, cioante, s.n. (reg.) 1. Os, ciolan: „Ni, măi, dar ce fel de câine-i aiesta că nu-i trebuie ciontul? Că doar alți câini bucuroși rod cioantele” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 43). 2. (în expr.) Ciontu' de la grumaz = mărul lui Adam; gâltan. 3. (în expr.) A pune ciontu la treabă = a se strădui: „Nu vre' pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000). 4. (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ■ (onom.) Cionte(a), nume de familie în jud. Maram. ■ Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. csont „os” (MDA).

ciont, cioante, s.n. – (reg.) Os, ciolan: „Nu vre’ pune ciontu a trudi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). ♦ (adv.) Bocnă, tare, în expr. înghețat ciont. ♦ (onom.) Cionte, Ciontea, nume de familie (61 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. csont „os” (MDA).

ciunt, -ă, ciunți, -te, adj. – Retezat, tăiat; ciung. ♦ (onom.) Ciunt, Ciuntu, nume de familie (51 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Contaminare dintre ciot și ciung (DEX, MDA).

ciunti, ciunt, vb. tranz. – 1. A tăia, a reteza. 2. A curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel, 1985: 212). – Din ciunt (MDA).

ciont, cioante, s.n. – Os: „Ieși din măduva ciontului” (Memoria 2001: 41). Ciontoș, poreclă în Strâmtura; Ciontoșan, poreclă în Oncești. – Din magh. csont.

ciunti, ciunt, vb. tranz. – A tăia, a reteza, a curma: „Dacă viața mi-o ciuntați, / Pă mine mă îngropați / În strunguța oilor” (Lenghel 1985: 212), cu trimitere la mitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea, curmătoarea) taie firul vieții. – Din ciunt „ciung”.

Intrare: cionti
cionti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciont
ciont2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
ciont3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cionți
  • cionții
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cionți
  • cionților
vocativ singular
plural
Intrare: cionți
cionți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunti
  • ciuntire
  • ciuntit
  • ciuntitu‑
  • ciuntind
  • ciuntindu‑
singular plural
  • ciuntește
  • ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntesc
  • ciunteam
  • ciuntii
  • ciuntisem
a II-a (tu)
  • ciuntești
(să)
  • ciuntești
  • ciunteai
  • ciuntiși
  • ciuntiseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntește
(să)
  • ciuntească
  • ciuntea
  • ciunti
  • ciuntise
plural I (noi)
  • ciuntim
(să)
  • ciuntim
  • ciunteam
  • ciuntirăm
  • ciuntiserăm
  • ciuntisem
a II-a (voi)
  • ciuntiți
(să)
  • ciuntiți
  • ciunteați
  • ciuntirăți
  • ciuntiserăți
  • ciuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntească
  • ciunteau
  • ciunti
  • ciuntiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionta
  • ciontare
  • ciontat
  • ciontatu‑
  • ciontând
  • ciontându‑
singular plural
  • ciontea
  • ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontez
(să)
  • ciontez
  • ciontam
  • ciontai
  • ciontasem
a II-a (tu)
  • ciontezi
(să)
  • ciontezi
  • ciontai
  • ciontași
  • ciontaseși
a III-a (el, ea)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • cionta
  • ciontă
  • ciontase
plural I (noi)
  • ciontăm
(să)
  • ciontăm
  • ciontam
  • ciontarăm
  • ciontaserăm
  • ciontasem
a II-a (voi)
  • ciontați
(să)
  • ciontați
  • ciontați
  • ciontarăți
  • ciontaserăți
  • ciontaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • ciontau
  • cionta
  • ciontaseră
ciunca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionti
  • ciontire
  • ciontit
  • ciontitu‑
  • ciontind
  • ciontindu‑
singular plural
  • ciontește
  • ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontesc
(să)
  • ciontesc
  • cionteam
  • ciontii
  • ciontisem
a II-a (tu)
  • ciontești
(să)
  • ciontești
  • cionteai
  • ciontiși
  • ciontiseși
a III-a (el, ea)
  • ciontește
(să)
  • ciontească
  • ciontea
  • cionti
  • ciontise
plural I (noi)
  • ciontim
(să)
  • ciontim
  • cionteam
  • ciontirăm
  • ciontiserăm
  • ciontisem
a II-a (voi)
  • ciontiți
(să)
  • ciontiți
  • cionteați
  • ciontirăți
  • ciontiserăți
  • ciontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontesc
(să)
  • ciontească
  • cionteau
  • cionti
  • ciontiseră
Intrare: șarpe-ciont
șarpe-ciont substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpele-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpii-cionți
genitiv-dativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpelui-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpilor-cionți
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciunt, ciuntăadjectiv

adesea substantivat
  • 1. Ciung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciung
    • format_quote Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. DLRLC
    • 1.1. rar (Despre păr) Care a fost tuns scurt. DEX '09 DEX '98
      • format_quote figurat Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. DLRLC
  • 2. rar Șchiop. DLRLC
    sinonime: șchiop
    • format_quote (și) substantivat Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148. DLRLC
  • 3. regional (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. DEX '09 DEX '98
  • 4. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze. DLRLC
    • format_quote Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. DLRLC
etimologie:

ciunti, ciuntescverb

  • 1. A tăia, a amputa o parte a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. DLRLC
    • format_quote Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. DLRLC
    • format_quote reflexiv rar Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. DLRLC
    • 1.1. figurat A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). DEX '09 DEX '98
  • 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. DLRLC
etimologie:
  • ciunt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.