5 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciontí [At: LB / Pzi: ~tésc, ciont / E: ciont1] (Reg) 1 vt A tăia. 2 vt A amputa. 3 vt A decapita. 4 vt A scurta. 5-6 vtr (Trs; nob; d. mâncare și băutură) A (se) termina.

CIONTÍ vb. IV v. ciunti.

ciont3, ~oántă [At: ISPIRESCU, L. 252 / Pl: ~nți, ~oánte / E: nct] 1 a (D. obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) Cf bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 a Care are coada scurtă. 3 a Care nu are un corn. 4 sm Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 smf Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 sm (Îs) ~ul cozii Rădăcină a cozii.

ciont2 sm [At: H XVII, 229 / Pl: ~nți / E: nct] (Reg) Șoarece de munte Si: (îrg) ciontâc.

ciont1 sn [At: ANON. CAR. / V: cioantă sf / Pl: ~oante / E: mg csont] (Mgm) 1 Os. 2 (Pex) Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 (Îe) Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 (Gmț) Mână. 6 (Gmț; lpl) Degete.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

ciunti [At: ANON. CAR. / V: cionti / Pzi: ~tesc, (rar) ciunt / E: ciunt] 1 vt (D. părți ale corpului) A amputa. 2-3 vtr (a) A (se) mutila. 4 vt (C.i. arbori și flori) A tăia (curățând). 5 vt (C.i. obiecte) A scurta. 6 vt A îndepărta (de obicei inestetic) părți dintr-un obiect Si: a ciungăra (6), a ciunta (6). 7 vt A elimina (cu efecte negative) pasaje dintr-o lucrare Si: a ciunta (7). 8-9 vtrp (Îvp) A (se) împuțina. 10-11 vtrp (Îvp) A (se) curma. 12 vr (Îvp; d. foc) A se stinge.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONT, CIOÁNTĂ adj. v. ciunt.

CIONTÁ vb. I v. ciunti.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Contaminare între ciot și ciung.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia, a amputa o parte a corpului; a mutila. ♦ Fig. A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles). 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc. [Var.: (reg.) ciontá vb. I, ciontí vb. IV] – Din ciunt.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (Reg.; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. [Var.: ciont, cioántă adj.] – Probabil contaminare între ciot și ciung.

CIUNT, -Ă, ciunți, -te, adj. 1. Ciung. Cel dinții care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730. ◊ Fig. Fără voie, Sanda își dete cu mena prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21. ◊ (Substantivat) I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31. 2. (Rar) Șchiop. (Substantivat) Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciuntă. EMINESCU, L. P. 148. 3. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze, gol, despuiat. Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376. – Variantă: (regional) ciont, cioántă (ISPIRESCU, L. 252) adj.

CIUNTÍ, ciuntesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la o parte a corpului) A tăia, a amputa; (cu privire la oameni) a mutila, a schilodi. Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265. ◊ Refl. (Rar) Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731. 2. (Cu privire la plante sau la arbori) A despuia; a rupe. Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70. – Variante: (regional) ciontá (RETEGANUL, P. III 37) vb. I, ciontí (CARAGIALE, N. F. 26, ODOBESCU, S. III 46) vb. IV.

CIUNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre părți ale corpului) Care a fost retezat sau rupt; supus ciuntirii; ciung. 3) și substantival (despre ființe) Care este lipsit de o parte a corpului; fără o parte a corpului. 3) (despre plante) Care are părți rupte sau tăiate; ciung. /Contaminare dintre ciot + ciung

A CIUNTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să devină ciunt; a lipsi de o parte a corpului. 2) (plante) A scurta prin tăierea crengilor, vârfurilor. /Din ciunt

ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. [Formă nazalizată din ciot], ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. [Lit. trunchiat]. V. ciunt.

ciunt a. scurtat (de urechi sau de coadă). V. ciont.

ciuntì v. 1. a trunchia un membru al corpului (coada calului, coarnele vitelor, urechile câinelui); 2. a tăia vârful, a scurta stricând.

arată toate definițiile

Intrare: ciont
ciont2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
ciont3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
plural
  • cionți
  • cionții
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
plural
  • cionți
  • cionților
vocativ singular
plural
Intrare: cionți
cionți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciunti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunti
  • ciuntire
  • ciuntit
  • ciuntitu‑
  • ciuntind
  • ciuntindu‑
singular plural
  • ciuntește
  • ciuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntesc
  • ciunteam
  • ciuntii
  • ciuntisem
a II-a (tu)
  • ciuntești
(să)
  • ciuntești
  • ciunteai
  • ciuntiși
  • ciuntiseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntește
(să)
  • ciuntească
  • ciuntea
  • ciunti
  • ciuntise
plural I (noi)
  • ciuntim
(să)
  • ciuntim
  • ciunteam
  • ciuntirăm
  • ciuntiserăm
  • ciuntisem
a II-a (voi)
  • ciuntiți
(să)
  • ciuntiți
  • ciunteați
  • ciuntirăți
  • ciuntiserăți
  • ciuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntesc
(să)
  • ciuntească
  • ciunteau
  • ciunti
  • ciuntiseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionta
  • ciontare
  • ciontat
  • ciontatu‑
  • ciontând
  • ciontându‑
singular plural
  • ciontea
  • ciontați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontez
(să)
  • ciontez
  • ciontam
  • ciontai
  • ciontasem
a II-a (tu)
  • ciontezi
(să)
  • ciontezi
  • ciontai
  • ciontași
  • ciontaseși
a III-a (el, ea)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • cionta
  • ciontă
  • ciontase
plural I (noi)
  • ciontăm
(să)
  • ciontăm
  • ciontam
  • ciontarăm
  • ciontaserăm
  • ciontasem
a II-a (voi)
  • ciontați
(să)
  • ciontați
  • ciontați
  • ciontarăți
  • ciontaserăți
  • ciontaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontea
(să)
  • cionteze
  • ciontau
  • cionta
  • ciontaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cionti
  • ciontire
  • ciontit
  • ciontitu‑
  • ciontind
  • ciontindu‑
singular plural
  • ciontește
  • ciontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciontesc
(să)
  • ciontesc
  • cionteam
  • ciontii
  • ciontisem
a II-a (tu)
  • ciontești
(să)
  • ciontești
  • cionteai
  • ciontiși
  • ciontiseși
a III-a (el, ea)
  • ciontește
(să)
  • ciontească
  • ciontea
  • cionti
  • ciontise
plural I (noi)
  • ciontim
(să)
  • ciontim
  • cionteam
  • ciontirăm
  • ciontiserăm
  • ciontisem
a II-a (voi)
  • ciontiți
(să)
  • ciontiți
  • cionteați
  • ciontirăți
  • ciontiserăți
  • ciontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciontesc
(să)
  • ciontească
  • cionteau
  • cionti
  • ciontiseră
Intrare: șarpe-ciont
șarpe-ciont substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpele-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpii-cionți
genitiv-dativ singular
  • șarpe-ciont
  • șarpelui-ciont
plural
  • șerpi-cionți
  • șerpilor-cionți
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciunt ciont adesea substantivat

  • 1. Ciung.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciung 2 exemple
    exemple
    • Cel dintîi care-a venit, Șchiop și ciunt s-a nemerit. Împăratul l-a-ntrebat Cum de-i ciunt și de-a șchiopat? CONTEMPORANUL, III 730.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat I s-au curmat mînile, de au picat palmele de la încheietură jos, și el au rămas ciunt. SBIERA, P. 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. rar (Despre păr) Care a fost tuns scurt.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • figurat Fără voie, Sanda își dete cu mîna prin pletele ei ciunte, care-i cădeau peste ochi. CARAGIALE, S. 21.
        surse: DLRLC
  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Ș-au pornit frumoasă nuntă, De pășea pînă și ciunta. EMINESCU, L. P. 148.
      surse: DLRLC
  • 3. regional (Despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. (Despre copaci) Lipsit de crengi sau de frunze.
    exemple
    • Se zărea lîngă un pom ciunt un ocol rotund. CAMILAR, N. I 376.
      surse: DLRLC

etimologie:

ciunti cionta cionti

  • 1. A tăia, a amputa o parte a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amputa mutila schilodi tăia 3 exemple
    exemple
    • Alexandru-vodă... ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158.
      surse: DLRLC
    • Îi ciuntiră mai întîi picioarele, pe urmă genunchii unul după altul și în sfîrșit brațele pînă la coate. BĂLCESCU, O. II 265.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Eu cad și mă stîlcesc, Și șchiopez și mă ciuntesc. CONTEMPORANUL, III 731.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A tăia unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-un articol etc. (făcându-le de neînțeles).
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. A rupe părți, crengi, frunze etc. din arbori, din plante etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: despuia reteza rupe trunchia un exemplu
    exemple
    • Păsări cîntau în arborii ciuntiți de obuze. CAMILAR, N. I 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciunt
    surse: DEX '09 DEX '98