14 definiții pentru trunchia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A ciunti, a reteza, a mutila; a fragmenta, a tăia. [Pr.: -chi-a] – Din trunchi.

trunchia vt [At: DRLU / P: ~chi-a / V: (înv) -nca, (reg) ~chi / Pzi: ~chiez / E: trunchi2 cf fr tronquer] 1 (C.i. părți ale corpului, obiecte etc.) A reteza. 2 (Fig) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o lucrare, dintr-o operă literară etc. Si: a fragmenta. 3 (Fig) A nu prezenta ceva în întregime Si: a omite. 4 (Fig) A denatura un aspect, un fapt etc. Si: a falsifica. 5 (Reg; îf trunchi) A tăia un copac în bucăți.

TRUNCHIÁ, trunchiez, vb. I. Tranz. 1. A ciunti, a reteza, a mutila. Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428. 2. Fig. (Cu privire la texte, discursuri etc.) A fragmenta, a tăia (suprimînd un pasaj, o parte). Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42. Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256. ◊ Refl. pas. Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25. – Pronunțat: -chi-a.

TRUNCHIÁ vb. I. tr. A ciunti, a mutila; a reteza. ♦ (Fig.) A suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă literară. [Pron. -chi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < trunchi, cf. fr. tronquer].

TRUNCHIÁ vb. tr. a ciunti, a mutila; a reteza. ◊ (spec.) a suprima unul sau mai multe pasaje dintr-o operă (literară). (după fr. tronquer)

A TRUNCHIÁ ~éz tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de o parte integrantă. 2) fig. (texte, lucrări) A reduce, știrbind simțitor conținutul. [Sil. -chi-a] /Din trunchi

trunchià v. 1. a tăia o parte din ceva: a trunchia o statuă; 2. fig. a elimina ceva esențial: a trunchia un pasaj dintr’o carte.

trunchéz, a -cheá v. tr. (d. trunchĭ după fr. tronquer, d. lat. truncare). Rătez (taĭ orĭ frîng): a trunchea o státuă. Fig. Prescurtez urîțind: a trunchea o poemă. – În vest -chĭat, ca și deochĭat, deșuchĭat, întortochĭat, urechĭat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trunchiá (a ~) (-chi-a) vb., ind. prez. 3 trunchiáză, 1 pl. trunchiém (-chi-em); conj. prez. 3 să trunchiéze; ger. trunchiínd (-chi-ind); part. trunchiát

trunchiá vb. (sil. -chi-a), ind. prez. 1 sg. trunchiéz, 3 sg. și pl. trunchiáză, 1 pl. trunchiém (sil. -chi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. trunchiéze; ger. trunchiínd (sil. -chi-ind); part. trunchiát

trunchia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. trunchiază, 1 pl. trunchiem, ger. trunchiind, part. trunchiat)

trunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., -chiam 1 imp., -chind ger., -chere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUNCHIA vb. a ciunti, a reteza, a tăia. (A ~ crengile unui copac.)

Intrare: trunchia
  • silabație: trun-chi-a
verb (VT212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trunchia
  • trunchiere
  • trunchiat
  • trunchiatu‑
  • trunchiind
  • trunchiindu‑
singular plural
  • trunchia
  • trunchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trunchiez
(să)
  • trunchiez
  • trunchiam
  • trunchiai
  • trunchiasem
a II-a (tu)
  • trunchiezi
(să)
  • trunchiezi
  • trunchiai
  • trunchiași
  • trunchiaseși
a III-a (el, ea)
  • trunchia
(să)
  • trunchieze
  • trunchia
  • trunchie
  • trunchiase
plural I (noi)
  • trunchiem
(să)
  • trunchiem
  • trunchiam
  • trunchiarăm
  • trunchiaserăm
  • trunchiasem
a II-a (voi)
  • trunchiați
(să)
  • trunchiați
  • trunchiați
  • trunchiarăți
  • trunchiaserăți
  • trunchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • trunchia
(să)
  • trunchieze
  • trunchiau
  • trunchia
  • trunchiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trunchia

  • exemple
    • Adormi de somnul veciniciei, supt o îngustă lespede... trunchiat azi în două bucăți. ODOBESCU, S. I 428.
      surse: DLRLC
    • Aceeași regulă ți se impune cînd silaba în urma căreia a venit cezura este trunchiată. MACEDONSKI, O. IV 42.
      surse: DLRLC
    • Acea scenă nu poate fi trunchiată fără pagubă. CARAGIALE, O. III 256.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Orice suprimare a vreuneia din părțile aparatului acestuia exterior ar fi păgubitoare, fiindcă fiecare parte e un organ necesar pentru comunicarea intențiunii și prin suprimarea aceea s-ar trunchia înțelesul. CARAGIALE, N. F. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • trunchi
    surse: DEX '09 DEX '98 DN