2 intrări

4 definiții

cĭobácă f., pl. ace și ăcĭ (cp. cu ung. csanák, cĭobacă, saŭ cu rut. čovén, luntre, pin [!] schimbare de sufix, infl. poate și de rus. čobák, mreană). Luntre făcută dintr'un trunchĭ scobit (orĭ și din scîndurĭ) de umblat pe bălțĭ la pescuit orĭ la vînat (Sadov. VR. 1928, 7, 8; Șez. 33, 26). – Și cĭobac, n., pl. e. V. căulă, cin 2 și oraniță.

Intrare: ciobac
ciobac
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: ciobâc
ciobâc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.