cifrá [At: LM / V: ți~ / Pzi: ~réz / E: fr chiffrer] 1 vr A se evalua (în cifre) la... 2 vt A aplica unui text un cifru² (1) Si: a încifra. 3 vt (Înv) A numerota.

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre) la..., a atinge suma de... 2. Tranz. A transpune un text în cifru. – Din fr. chiffrer (refăcut după cifră).

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. A se evalua (în cifre) la... 2. Tranz. A aplica unui text un cifru. – Din fr. chiffrer (refăcut după cifră).

CIFRÁ, cifrez, vb. I. 1. Refl. Ase evalua, a se calcula în cifre. Cheltuielile se cifrează la suma de... 2. Tranz. A aplica unui text un cifru. Cifrează telegrama.

CIFRÁ vb. I. 1. refl. A se calcula, a se evalua în cifre. 2. tr. A scrie, a transmite un text prin cifru. [< fr. chiffrer].

CIFRÁ vb. I. refl. a se calcula în cifre. II. tr. a transmite un text prin cifru. (< fr. chiffrer)

A CIFRÁ ~éz tranz. 1) (texte) A transpune într-un sistem de semne convenționale, folosind un cifru; a coda. ~ un mesaj. 2) (indici economici, financiari etc.) A nota cu cifre; a evalua în cifre. /<fr. chiffrer

cifrà v. 1. a calcula cu cifre; 2. a numerota: a cifra paginile; 3. a evalua în cifre: a cifra produsul unei moșteniri. 4. a scrie cu litere secrete: a cifra o depeșă.

cifră sf [At: LB / V: (înv) ~ru sn, ți~ / Pl: ~re / E: it cifra] 1 (Înv) Cifra zero Si: nula. 2 Simbol grafic (reprezentând numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor. 2 (Pex; mpl) Număr. 3-5 (Volum) (sumă sau) cantitate reprezentată prin cifre (2). 6 (Îs) ~ de afaceri Valoare a afacerilor. 7 (Îs) Impozit pe ~ra de afaceri Impozit aplicat proporțional cu valoarea afacerii. 8 Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe sau a unui fenomen. 9 (Fin) Cuantum al unor operații comerciale sau financiare, reprezentat prin cifre. 10 (Înv) Caractere numerice întrebuințate în locul alfabetului într-o scriere secretă. 11 (Înv) Monogramă.^[1]

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero până la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Compus: cifră-record = cea mai mare cifră la o anumită dată, într-un anumit moment. ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. Cifră de afaceri = veniturile rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii și alte venituri din exploatare. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.^[1]

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic (care reprezintă unul dintre numerele de la zero la nouă) folosit pentru scrierea numerelor; (impr.) număr. 2. Volum, sumă, cantitate reprezentată prin cifre (1). ◊ Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea, cu valoarea afacerilor. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen. Cifră de saponificare. – Din it. cifra, lat. cifra. Cf. fr. chiffre.

CÍFRĂ, cifre, s. f. 1. Simbol grafic care reprezintă un număr. Cifră romană. Cifră arabă. ▭ Cîte numere distincte de cîte două cifre se pot forma cu cifrele 2, 3, 5, 7, dacă cifrele fiecărui număr sînt diferite? ALGEBRA 22. ♦ Număr, sumă, cantitate. Producția a atins o cifră foarte mare. 2. Volumul sau cuantumul reprezentat prin cifre (1) al unor operații comerciale sau financiare. ◊ (În orînduirea capitalistă; și la noi pînă în 1949) Impozit pe cifra de afaceri = impozit aplicat proporțional cu mărimea afacerilor, adică cu valoarea mărfurilor vîndute.

CÍFRĂ s.f. 1. Semn convențional pentru reprezentarea numerelor. ♦ (Fig.) Număr, cantitate, sumă. 2. Volum, cuantum al unor operații comerciale, financiare, reprezentat în cifre. 3. Număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe. [< it. cifra, fr. chiffre, germ. Ziffer < ar. șifr – gol, zero].

CÍFRĂ s. f. 1. simbol grafic pentru reprezentarea numerelor. ◊ (fig.) număr, cantitate, sumă. 2. ~ de afaceri = cuantum al unor operații comerciale, financiare, în cifre. 3. număr care indică valoarea unei mărimi caracteristice a unei substanțe, a unui fenomen etc. (< it., lat. cifra, cf. fr. chiffre)

cífră-recórd s. f. Cea mai mare cifră, la o anumită dată, într-un anumit sector ◊ „Șomajul în S.U.A. a atins o cifră-record.” Sc. 7 III 61 p. 4. ◊ „Numărul total al persoanelor care au vizitat în cursul anului 1972 muzeele, galeriile și amplasamentele arhitectonice din întreg cuprinsul Italiei se cifrează la 20028929. Cifră-record ce înregistrează un spor de aproximativ 1300000 față de numărul vizitatorilor din anul trecut.” R.l. 15 V 73 p. 6. ◊ „Anul acesta consumul de tabac în lume a atins o cifră record.” R.l. 2 XI 79 p. 6; v. și Sc. 4 II 75 p. 6, 12 IV 79 p. 4; v. și sejur (din cifră + record, după fr. chiffre record; DMN 1969; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 134)

CÍFRĂ ~e f. 1) Semn convențional folosit pentru reprezentarea grafică a numerelor. 2) Cantitate exprimată numeric. ~ de afaceri. [G.-D. cifrei] /<it. cifra, lat. cifra, fr. chiffre

cifră f. 1. semn ce figurează un număr: cifra 3; 2. sumă totală: cifra bugetului; 3. scrisoare secretă cu caractere convenite; 4. împletitura literelor inițiale: pecete cu cifra mea.

*cífră f., pl. e (it. cifra, fr. chiffre, mlat. cifrum, cifra, d. ar. șifr, zero, tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. zero). Număr (semn): cifrele arabe le-aŭ înlocuit pe cele romane. Suma (valoarea) unuĭ lucru: cifra cheltuĭelilor. – Și țifră (rus. cifra, germ. ziffer). Cifrele arabe fură cunoscute în Francia în sec. 10. Cifrele romane sînt reprezentate pin literele I, V, X, L, C, D, M, care valorează 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000.

*cifréz v. tr. (it. cifrare, fr. chiffrer). Socotesc, calculez, evaluez, estimez, prețuĭesc: a cifra venitu uneĭ moșiĭ. Numerotez: a cifra paginile. Scriŭ cu cifre secrete: a cifra o telegramă. V. refl. Am valoare, prețuĭesc, mă suĭ la cutare cifră: venitu se cifrează la sute de miĭ, cu sutele de miĭ.

*zéro n., pl. zérurĭ (fr. zéro, d. it. zero, maĭ vechĭ zéfiro, d. ar. șifr [ca lira din livra, livră], tradus după indianu sûnya, deșert, vid. V. cifră). Aritm. Nulă, un semn (de forma litereĭ O) care n’are nicĭ o valoare singur, dar, pus după altă cifră, o mărește de zece orĭ. Fig. Om nul. A reduce la zero, a reduce la nimic, a desființa. Fig. Temperatura la care se topește gheața orĭ îngheață apa: la zero grade. – Ĭohan Tropfe (Geschichte der Elementar-Mathematik, vol. I) dă etim. de maĭ sus și zice că Leonardo Pisano (pe la 1180-1250) a latinizat cuvîntu scriind zephirum, ĭar Ĭordanus Nemorarius († 1237) și alțiĭ, anonimĭ, aŭ uzitat forma cifra. De aci fr. chiffre (într’un ms. de la 1356 și’n cartea luĭ Nicolas Chuquet, le Triparty, din 1434) cu înț. de „zero”. – În Italia apare zero. De aicĭ pătrunde în cărțile tipărite (ca la Calandri, în 1491, și la Luca Bacioli). Apoĭ fu adoptat de Francejĭ ca să deosebească chiffre de zero. Dar chear la 1611, 1634, 1643, și chear la Euler, 1783, și la Gauss, 1789, cifra înseamnă „zero”. – În seculu 12 apare nulla în traducerĭ după arabă și e uzitat de Chuquet în 1484 și’ntr’un ms. german anonim din 1488. – În sec. 16 Germaniĭ zic null. Tartaglia (1499-1557) zice: circolo, cifra, zero, nulla. – La noĭ, Asachi zice nulă și (maĭ rar) zero. – Decĭ, din ar. al-șifr (al art.) vine și cifră, și zero.