cifră-record s. f. Cea mai mare cifră, la o anumită dată, într-un anumit sector ◊ „Șomajul în S.U.A. a atins o cifră-record.” Sc. 7 III 61 p. 4. ◊ „Numărul total al persoanelor care au vizitat în cursul anului 1972 muzeele, galeriile și amplasamentele arhitectonice din întreg cuprinsul Italiei se cifrează la 20028929. Cifră-record ce înregistrează un spor de aproximativ 1300000 față de numărul vizitatorilor din anul trecut.” R.l. 15 V 73 p. 6. ◊ „Anul acesta consumul de tabac în lume a atins o cifră record.” R.l. 2 XI 79 p. 6; v. și Sc. 4 II 75 p. 6, 12 IV 79 p. 4; v. și sejur (din cifră + record, după fr. chiffre record; DMN 1969; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 134)