15 definiții pentru cantitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care poate să nu se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare a însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.

cantitate sf [At: I. IONESCU, P. 70 / V: (înv) cua~, cva~ / Pl: ~tăți / E: fr quantité, lat quantitas, -atis] 1 Câtime. 2 Număr. 3 Mărime. 4-5 (Îs) ~ neglijabilă Lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seama. 6 Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurătoare sau dintr-o numărătoare. 7 Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însușirilor unui obiect, susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. 8 Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce, la început, modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 9 (Fon) Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. 10 (Mat) Tot ce este considerat ca format din părți omogene, putând fi mărit sau micșorat, măsurat sau numărat Si: cătățime, câtime. 11-12 (Alg; îs) ~ pozitivă sau negativă Cantitatea precedată de semnul (+) sau (-).

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Câtime, număr, mărime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare. 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare al însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric. ♦ Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantité, lat. quantitas, -atis.

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Proprietate, însușire a obiectelor, a cărei schimbare nu produce la început schimbări radicale în calitatea obiectelor, ci numai pregătește aceste schimbări. 2. Însușire a fenomenelor și a obiectelor de a putea fi mărite sau micșorate, măsurate sau numărate. Orice lucru util, ca fierul, hîrtia etc., trebuie privit sub un dublu aspect: al calității și al cantității. MARX, C. I 69. 3. Cîtime, număr, mărime. Plata muncii după cantitate și calitate.Sporirea producției în agricultură și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2695. ◊ (Algebră) Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus; (sau minus). ◊ Expr. A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari. (Fig., glumeț) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. ◊ (Cuprinzînd în sine o idee de superlativ) Calitatea trebuie preferată cantității. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. Versificația în limbile clasice se bazează pe cantitatea silabelor,

CANTITÁTE, cantități, s. f. 1. Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau o numărare. 3. Câtime, număr, mărime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari. (Fam.) Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care nu trebuie să se țină seamă. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantité (lat. lit. quantitas, -atis).

CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas].

CANTITÁTE s. f. 1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc. 2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ◊ câtime, număr, mărime. 3. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 4. durata rostirii unui sunet, a unei silabe. (< fr. quantité, lat. quantitas)

CANTITÁTE ~ăți f. 1) Însușire a obiectelor determinată prin numărare, măsurare sau calculare. 2) Proprietate care poate fi reprezentată printr-o mărime obținută prin numărare sau prin măsurare. 3) lingv. Durată de pronunțare a sunetelor. [Art. cantitatea; G.-D. cantității] /<fr. quantité, lat. quantitas, ~atis

cantitate f. 1. tot ce poate fi măsurat sau numărat, mărit sau micșorat; 2. mulțime, număr mare: cantitate de persoane; 3. Muz. și Gram. durată relativă a notelor sau a silabelor, acute și grave, lungi și scurte.

*cantitáte f., pl. ățĭ (lat. quántitas, -átis, d. quantus, cît). Cîtime, număr, mulțime, ceĭa ce se poate mări saŭ micșora: o cantitate de grîŭ. Cantitate neglijabilă, care n’are multă valoare. Muz. și gram. Durata maĭ lungă saŭ maĭ scurtă cît îțĭ trebuĭe ca să scoțĭ o notă saŭ să pronunțĭ o silabă. V. calitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cantitáte s. f., g.-d. art. cantitắții; pl. cantitắți

cantitáte s. f., g.-d. art. cantității; pl. cantități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANTITÁTE s. 1. câtime, mărime, (înv.) cătățime. (O anumită ~ măsurabilă.) 2. v. număr. 3. v. sumă. 4. v. volum. 5. cantitate de electricitate v. sarcină electrică; cantitate de mișcare v. impuls.

CANTITATE s. 1. cîtime, mărime, (înv.) cătățime. (O anumită ~ măsurabilă.) 2. număr. (În mare ~.) 3. sumă. (~ de bani.) 4. volum. (Necesită o mare ~ de muncă.) 5. (FIZ.) cantitate de electricitate = sarcină electrică; cantitate de mișcare = impuls.

Intrare: cantitate
cantitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cantitate
  • cantitatea
plural
  • cantități
  • cantitățile
genitiv-dativ singular
  • cantități
  • cantității
plural
  • cantități
  • cantităților
vocativ singular
plural

cantitate

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Plata muncii după cantitate și calitate.
      surse: DLRLC
    • Sporirea producției în agricultură și a cantităților de cereale-marfă a devenit în momentul de față o problemă de stat, o problemă a întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2695.
      surse: DLRLC
    • (Cuprinzând în sine o idee de superlativ) Calitatea trebuie preferată cantității.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică Cantitate pozitivă (sau negativă) = cantitate precedată de semnul plus; (sau minus).
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A produce în cantități industriale = a produce în cantități mari.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar Cantitate neglijabilă = lucru (sau persoană) de mică importanță, de care poate să nu se țină seamă.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Orice lucru util, ca fierul, hîrtia etc., trebuie privit sub un dublu aspect: al calității și al cantității. MARX, C. I 69.
      surse: DLRLC
    • 2.1. logică Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului.
      surse: DN
  • 3. Ansamblul determinărilor care exprimă gradul de dezvoltare a însușirilor unui obiect susceptibile de a fi măsurate și traduse numeric.
    surse: DEX '09
    • 3.1. Însușire a obiectelor a cărei schimbare nu produce la început modificări radicale în calitatea lor, ci numai pregătește aceste modificări.
      surse: DEX '98 DLRLC
      • diferențiere Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări.
        surse: DN
  • 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Versificația în limbile clasice se bazează pe cantitatea silabelor,
      surse: DLRLC

etimologie: