10 definiții pentru coda (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coda2 vt [At: DEX2 / Pzi: ~déz / E: fr coder] A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (3).

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod2 (2). – Din fr. coder.

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].

CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)

A CODÁ ~éz tranz. (texte, informații) A transforma într-un sistem de semne convenționale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

codá2 (a ~) vb., ind. prez. 3 codeáză

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. și pl. codeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CODA vb. a cifra. (A ~ un text, un mesaj.)

A coda ≠ a decoda, a decodifica

Intrare: coda (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coda
  • codare
  • codat
  • codatu‑
  • codând
  • codându‑
singular plural
  • codea
  • codați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codez
(să)
  • codez
  • codam
  • codai
  • codasem
a II-a (tu)
  • codezi
(să)
  • codezi
  • codai
  • codași
  • codaseși
a III-a (el, ea)
  • codea
(să)
  • codeze
  • coda
  • codă
  • codase
plural I (noi)
  • codăm
(să)
  • codăm
  • codam
  • codarăm
  • codaserăm
  • codasem
a II-a (voi)
  • codați
(să)
  • codați
  • codați
  • codarăți
  • codaserăți
  • codaseți
a III-a (ei, ele)
  • codea
(să)
  • codeze
  • codau
  • coda
  • codaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coda (vb.)

  • 1. A transforma un text scris în limbaj obișnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalențelor stabilite într-un cod.
    surse: DEX '09 DN sinonime: cifra codifica antonime: decoda decodifica

etimologie: