2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiuit2, ~ă a [At: DA ms / P: chi-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: chiui] 1 (Rar) Care este strigat în mod strident. 2 (D. hore, cântece etc.) Care este interpretat cu strigăte stridente.

chiuit1 sn [At: CREANGĂ, P. 53 / P: chi-u~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: chiui] 1-8 Chiot (1-8). 9 Strigătură.[1] modificată

  1. În original, probabil accentuat incorect: pl. chiuitúri. cata

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung. V. chiot. Cu tine, și numai cu tine m-oi întrece din chiuit. CREANGĂ, P. 53. 2. Chiuitură, strigătură. – Pronunțat: chi-u-it.Pl. și: chiuite (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 107).

chiuit n. strigăt (de veselie), răcnet prelungit: cu tine m’oiu întrece din chiuit CR.

chiuí [At: HERODOT (1645), 420 / P: chi-u~ / Pzi: chíui / E: chiu] 1 vi A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn etc. Si: a chioti, a hăuli. 2 vt (Pop) A chema pe cineva cu voce tare. 3 vt (Pop) A îndepărta animalele sălbatice printr-un strigăt. 4 vi A se văita. 5 vi (Fig; d. locuri) A răsuna. 6 vi (Pop) A spune strigături.

CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.

CHIUÍ, chíui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.; a chioti, a hăuli. 2. A spune strigături, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-] – Chiu + suf. -ui.

CHIUÍ, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A striga cu voce tare, scoțînd un strigăt puternic, ascuțit și prelung, pentru a-și manifesta bucuria, veselia, plăcerea sau alt sentiment puternic, ori pentru a chema pe cineva, a-l îndemna la o acțiune, a-l alunga etc. Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III 46. Toată ceata a plecat rîzînd și chiuind de răsunau dealurile. CARAGIALE, O. III 89. Vara... chiuind, cutreieram dumbrăvile. CREANGĂ, A. 117. ◊ Fig. Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște! BENIUC, V. 46. Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139. ◊ Tranz. (Complementul indică vorba rostită, strigătul scos) Un moț spătos a chiuit:... Urși vrei să-mpuști aice pe la noi? POEZ. N. 6. (Fig.) Cînd docul chiui încetarea lucrului, toți, într-o larmă mare, se repeziră pe punte, năpustindu-se la mal. DUNĂREANU, CH. 227. ◊ Tranz. (Rar) A chema (pe cineva) cu voce tare. De departe Moș Vîrlan începe a-l chiui. SADOVEANU, O. A. II 105. 2. A spune, a striga chiuituri sau strigături. – Pronunțat: chi-u-i.Prez. ind. și:chiuiesc (REBREANU, R. II 189, ALECSANDRI, P. A. 114).

A CHIUÍ chíui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie); a hăuli; a chioti. 2) A declama chiuituri în timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu

chiuì v. 1. a scoate strigăte (de. bucurie sau de durere); 2. a răcni din răsputeri; 3. Tr. a hori. [V. chiu].

chíuĭ și (rar) -ĭésc, a -í, v. intr. (d. chiŭ). Strig de bucurie. – Rar și chiuli (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi

chiuít s. n. (sil. chi-u-), pl. chiuíturi

chiuí (a ~) (chi-u-) vb., ind. prez. 3 chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá; conj. prez. 3 să chíuie

chiuí vb. (sil. chi-u-i), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. chíuie, imperf. 3 sg. chiuiá

chiui (ind. prez. 1 sg. chiui, 3 sg. și pl. chiuie)

chiuiu, -ue 3 ind. și conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.

CHIUIT s. 1. chiot, chiu, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) 2. chiuitură, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. și Maram.) horă. (~ la joc.)

CHIUÍ vb. a chioti, a hăuli, a striga, a țipa, (pop.) a iui, (reg.) a huhura, (prin Olt. și Ban.) a hureza, (Transilv.) a ui. (~ de mama focului, la horă.)

arată toate definițiile

Intrare: chiuit
  • silabație: chi-u-it
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiuit
  • chiuitul
  • chiuitu‑
plural
  • chiuituri
  • chiuiturile
genitiv-dativ singular
  • chiuit
  • chiuitului
plural
  • chiuituri
  • chiuiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiui
  • silabație: chi-u-i
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiui
  • chiuire
  • chiuit
  • chiuitu‑
  • chiuind
  • chiuindu‑
singular plural
  • chiuie
  • chiuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiui
(să)
  • chiui
  • chiuiam
  • chiuii
  • chiuisem
a II-a (tu)
  • chiui
(să)
  • chiui
  • chiuiai
  • chiuiși
  • chiuiseși
a III-a (el, ea)
  • chiuie
(să)
  • chiuie
  • chiuia
  • chiui
  • chiuise
plural I (noi)
  • chiuim
(să)
  • chiuim
  • chiuiam
  • chiuirăm
  • chiuiserăm
  • chiuisem
a II-a (voi)
  • chiuiți
(să)
  • chiuiți
  • chiuiați
  • chiuirăți
  • chiuiserăți
  • chiuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chiuie
(să)
  • chiuie
  • chiuiau
  • chiui
  • chiuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiuit

etimologie:

  • vezi chiui
    surse: DEX '09 DEX '98

chiui

  • 1. A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de veselie, de îndemn, de chemare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chioti hăuli 7 exemple
    exemple
    • Fetele și flăcăii chiuiau pe coasta dealurilor, și era un soare luminos, ș-un cer albastru, ș-un îndemn la viață, ca niciodată. SADOVEANU, O. III 46.
      surse: DLRLC
    • Toată ceata a plecat rîzînd și chiuind de răsunau dealurile. CARAGIALE, O. III 89.
      surse: DLRLC
    • Vara... chiuind, cutreieram dumbrăvile. CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • figurat Bătrînele păduri vor chiui: Un tînăr soare munții grei vor naște! BENIUC, V. 46.
      surse: DLRLC
    • figurat Afară ploua rar, în stropi mari, iar vîntul învăluia ploaia și o trîntea chiuind în hanul dărăpănat. SADOVEANU, O. I 139.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un moț spătos a chiuit:... Urși vrei să-mpuști aice pe la noi? POEZ. N. 6.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Cînd docul chiui încetarea lucrului, toți, într-o larmă mare, se repeziră pe punte, năpustindu-se la mal. DUNĂREANU, CH. 227.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A chema (pe cineva) cu voce tare.
      surse: DLRLC sinonime: chema un exemplu
      exemple
      • De departe Moș Vîrlan începe a-l chiui. SADOVEANU, O. A. II 105.
        surse: DLRLC
  • 2. A spune strigături, a striga chiuituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: striga
  • comentariu Prezent indicativ și: chiuiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Chiu + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98