2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chircít, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1199 / Pl: ~iți, ~e / E: chirci] 1 (D. oameni) Cu corpul ghemuit. 2 (D. oameni) Cu trupul încovoiat (în convulsii). 3 (Mls d. membrele corpului) Strâmb. 4 (D. piele) Uscat. 5 (Mls d. membrele corpului) Paralizat. 6 (D. oameni și, în special, d. animale și plante) Care nu se dezvoltă bine Si: pipernicit. 7 Degenerat. 8 Păcătos. 9 (Pop; îs) Pădure ~ă Pădure rară. 10 (Îas) Pădure cu copaci strâmbi. 11 (D. coaja fructelor, legumelor) Zbârcit.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strîns, ghemuit, zgîrcit. Văzuse trupurile arse, negre, chircite. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 220. 2. Pipernicit, nedezvoltat; prizărit, sfrijit. Cîteva femei cu mere chircite și covrigi jucau în loc, de ger. CAMIL PETRESCU, T. II 77. Pomii [sînt] strîmbi și chirciți. VLAHUȚĂ, CL. 56. Generația asta nouă e chircită, ca un fruct necopt. ALECSANDRI, T. 1199.

chircit a. pipernicit (mai ales de plante). ║ m. bondoc și pocit.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIRCÍT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulit, stârcit, (reg.) tâmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. v. pipernicit.

CHIRCIT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: chircit
chircit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chircit
  • chircitul
  • chircitu‑
  • chirci
  • chircita
plural
  • chirciți
  • chirciții
  • chircite
  • chircitele
genitiv-dativ singular
  • chircit
  • chircitului
  • chircite
  • chircitei
plural
  • chirciți
  • chirciților
  • chircite
  • chircitelor
vocativ singular
plural
Intrare: chirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chirci
  • chircire
  • chircit
  • chircitu‑
  • chircind
  • chircindu‑
singular plural
  • chircește
  • chirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chircesc
(să)
  • chircesc
  • chirceam
  • chircii
  • chircisem
a II-a (tu)
  • chircești
(să)
  • chircești
  • chirceai
  • chirciși
  • chirciseși
a III-a (el, ea)
  • chircește
(să)
  • chircească
  • chircea
  • chirci
  • chircise
plural I (noi)
  • chircim
(să)
  • chircim
  • chirceam
  • chircirăm
  • chirciserăm
  • chircisem
a II-a (voi)
  • chirciți
(să)
  • chirciți
  • chirceați
  • chircirăți
  • chirciserăți
  • chirciseți
a III-a (ei, ele)
  • chircesc
(să)
  • chircească
  • chirceau
  • chirci
  • chirciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chircit

  • 1. Cu trupul strâns.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemuit (adj.) zgârcit un exemplu
    exemple
    • Văzuse trupurile arse, negre, chircite. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 220.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu s-a dezvoltat suficient.
    exemple
    • Cîteva femei cu mere chircite și covrigi jucau în loc, de ger. CAMIL PETRESCU, T. II 77.
      surse: DLRLC
    • Pomii [sunt] strîmbi și chirciți. VLAHUȚĂ, CL. 56.
      surse: DLRLC
    • Generația asta nouă e chircită, ca un fruct necopt. ALECSANDRI, T. 1199.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chirci
    surse: DEX '98 DEX '09

chirci

  • 1. A se strânge grămadă, a se face mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui strânge zgârci (verb) 2 exemple
    exemple
    • Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87.
      surse: DLRLC
    • figurat Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219.
      surse: DLRLC
  • 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pipernici prizări usca 3 exemple
    exemple
    • Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81.
      surse: DLRLC
    • Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv neobișnuit [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an Încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.
      surse: DLRLC

etimologie: