CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat suficient; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

chircít, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1199 / Pl: ~iți, ~e / E: chirci] 1 (D. oameni) Cu corpul ghemuit. 2 (D. oameni) Cu trupul încovoiat (în convulsii). 3 (Mls d. membrele corpului) Strâmb. 4 (D. piele) Uscat. 5 (Mls d. membrele corpului) Paralizat. 6 (D. oameni și, în special, d. animale și plante) Care nu se dezvoltă bine Si: pipernicit. 7 Degenerat. 8 Păcătos. 9 (Pop; îs) Pădure ~ă Pădure rară. 10 (Îas) Pădure cu copaci strâmbi. 11 (D. coaja fructelor, legumelor) Zbârcit.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strâns. 2. Care nu s-a dezvoltat bine; pipernicit; sfrijit. – V. chirci.

CHIRCÍT, -Ă, chirciți, -te, adj. 1. Cu trupul strîns, ghemuit, zgîrcit. Văzuse trupurile arse, negre, chircite. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 220. 2. Pipernicit, nedezvoltat; prizărit, sfrijit. Cîteva femei cu mere chircite și covrigi jucau în loc, de ger. CAMIL PETRESCU, T. II 77. Pomii [sînt] strîmbi și chirciți. VLAHUȚĂ, CL. 56. Generația asta nouă e chircită, ca un fruct necopt. ALECSANDRI, T. 1199.

chircit a. pipernicit (mai ales de plante). ║ m. bondoc și pocit.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.

chirci [At: ALECSANDRI / Pzi: ~cesc / E: vsl кьркь] (Pop) 1 vr A se strânge la un loc. 2 vr A se face mic. 3 (Spc) vr A se strânge din cauza convulsiilor. 4 vi A stagna în creștere, în dezvoltare (din cauza bolilor, a necazurilor, a hranei insuficiente sau inadecvate). 5 vr A se pipernici. 6 vr A se degenera. 7 vt (Nob; factitiv) A face să rămână nedezvoltat.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.

CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strînge grămadă, a se face mic, a se ghemui, a se zgîrci. Însă cînd ajunge-acolo, Stă la gînduri și se miră: Ori crescuse el pe cale, Ori ciobanii se chirciră. IOSIF, V. 87. ◊ Fig. Popa gemu așa de tare, că flacăra luminării se zbătu mult, se chirci. CAMILAR, N. II 219. 2. A rămîne în urmă în creștere, în dezvoltare, a nu se dezvolta bine, a se pipernici, a se usca. Buruienile prinse de spaimă Se-adună, se chircesc și mor. BENIUC, V. 81. Sînt patru milioane de romîni... care sufăr și se chircesc de boli necăutate, de mîncare proastă, de ignoranță, de asupririle primarilor și arendașilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) [Baba Dochia] pe vite le chircește Și grăuntele de an încolțit îl seacă-n lan. ALECSANDRI, P. III 617.

A SE CHIRCÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și micșora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre ființe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

A CHIRCÍ ~ésc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.

chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.

!chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscă

chircí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chircésc, imperf. 3 sg. chirceá; conj. prez. 3 sg. și pl. chirceáscă

CHIRCÍT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit, (pop.) ciuciulit, stârcit, (reg.) tâmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. v. pipernicit.

CHIRCIT adj. 1. contractat, ghemuit, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

Chircit ≠ zdravăn

CHIRCÍ vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pipernici.

CHIRCI vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)