chircit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1199 / Pl: ~iți, ~e / E: chirci] 1 (D. oameni) Cu corpul ghemuit. 2 (D. oameni) Cu trupul încovoiat (în convulsii). 3 (Mls d. membrele corpului) Strâmb. 4 (D. piele) Uscat. 5 (Mls d. membrele corpului) Paralizat. 6 (D. oameni și, în special, d. animale și plante) Care nu se dezvoltă bine Si: pipernicit. 7 Degenerat. 8 Păcătos. 9 (Pop; îs) Pădure ~ă Pădure rară. 10 (Îas) Pădure cu copaci strâmbi. 11 (D. coaja fructelor, legumelor) Zbârcit.