2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiorî́ [At: CONACHI, P. 335 / Pzi: ~rắsc / E: chior] 1 vt A răni pe cineva la ochi, astfel încât să nu mai vadă bine Si: (reg) a chiori (1). 2 vt A scoate cuiva un ochi Si: (reg) a chiori (2). 3 vt A orbi temporar pe cineva Si: (reg) a chiori (3). 4 vt (Pfm; îe) A nu avea cu ce ~ o muscă sau un șoarece A fi foarte sărac Si: (reg) a chiori. 5 vt (Fig) A înșela pe cineva, susținând un neadevăr bătător la ochi Si: (reg) a chiori (5). 6 vt A prosti (6). 7 vi A ajunge chior Si: (reg) a chiori (7). 8 vi (Pex) A-și pierde vederea (temporar) Si: (reg) a chiori (8). 9 vi A închide un ochi și a se uita chiorâș numai cu celălalt, spre a îndrepta linia Si: (reg) a chiori (9). 10 vt (Rar) A lua la ochi ceva sau pe cineva Si: (reg) a chiori (10). 11 vr A se uita sașiu. 12 (Fig) A privi pe cineva cu dispreț Si: (reg) a chiori (12). 13 vr A se uita lacom Si: (reg) a chiori (13). 14 vr A se uita atent, suspicios, la cineva sau la ceva Si: (reg) a chiori (14). 15 A se uita atent la cineva sau la cineva din curiozitate Si: a se boldi, a se holba. 16 vr A privi ceva la o lumină slabă.

CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. – Din chior.

CHIORÎ́, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge chior; a-și pierde un ochi; p. ext. a-i slăbi vederea, a orbi. Unul din ei fuga să vîre mîna în ceaun, să ieie apă și să deie la ochii celui ce aproape chiorîse de durere. ȘEZ. I 280. ◊ Tranz. Atunci... am descărcat țeava dreaptă și l-am chiorît [pe urs] de ochiul drept. La TDRG. Era să mă chiorască! Cine azvîrle cu bulgări? ALECSANDRI, T. 392. 2. Refl. (Familiar) A se uita prea de aproape sau prea insistent la ceva (cum fac cei care nu văd bine), a se uita atent, cu curiozitate; a se uita chiorîș, a se holba, a se boldi. Iar te chiorăști la slove? CAMILAR, N. I 99. Nenea Ghiță s-a mai chiorît prin ciobul de sticlă, apoi s-a întors cu o privire pe care nu i-o mai văzuse Mitrea. SADOVEANU, M. C. 32. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A-i slăbi puterea de iluminare, a da lumină foarte slabă. Acolo sub pămînt și lămpile chiorîră. CAMILAR, N. I 359. Abia se zăreau niște gări mici cu felinare chiorîte de albăstreala camuflajului. CAMILAR, N. II 100. 4. Intranz. (învechit) A ochi, a ținti. Unde chiorăște și unde lovește. PANN, P. V. I 10.

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea; a orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele pe cineva. 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba. 3. Intranz. Fig. (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă. 4. Intranz. (Înv.) A ochi, a ținti. – Din chior.

A SE CHIORÎ mă ~ăsc intranz. A se uita cu atenție și cu prea multă curiozitate. /Din chior

A CHIORÎ́ ~ăsc 1. intranz. 1) A-și pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină slabă. 2. tranz. 1) A face să-și piardă un ochi; a face să devină chior. 2) A face să vadă slab (temporar). 3) fig. (persoane) A încerca să înșele. /Din chior

chiorî v. 1 a (se) face chior; 2. a ochi: unde chiorește și unde lovește PANN.

chĭorắsc, a -î́ v. intr. (d. chĭor). Devin chĭor. Să chĭorăsc (dacă mint), un jurămînt pop. V. tr. Fac chĭor, stric cuĭva un ochĭ. Orbesc: m’a chĭorît colbu! A chĭorî pe cineva de la ochĭ, a-ĭ spune că nu e așa ceĭa ce el singur a văzut: hoțu te chĭorăște de la ochĭ. Rar. Iron. Ochesc, țintesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiorî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorắsc, imperf. 3 sg. chiorá, perf. s. 3 sg. chiorî́, 3 pl. chiorấră, m.m.c.p. 3 sg. chiorấse, 3 pl. chiorấseră; conj. prez. 3 să chioráscă; ger. chiorấnd; part. chiorất

chiorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chiorăsc, imperf. 3 sg. chiorá; conj. prez. 3 sg. și pl. chioráscă

chiorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rît prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIORÎ vb. v. ochi, orbi, ținti, viza.

CHIORÎ vb. a se holba, a se zgîi, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

chiorî vb. v. OCHI. ORBI. ȚINTI. VIZA.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nici cât să chiorăști un șoarece / cât o ciupitură de purice / cât negru sub unghie / cât un vârf de ac expr. deloc.

Intrare: chiorâre
chiorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiorâre
  • chiorârea
plural
  • chiorâri
  • chiorârile
genitiv-dativ singular
  • chiorâri
  • chiorârii
plural
  • chiorâri
  • chiorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: chiorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chiorî
  • chiorâre
  • chiorât
  • chiorâtu‑
  • chiorând
  • chiorându‑
singular plural
  • chiorăște
  • chioraște
  • chiorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chiorăsc
(să)
  • chiorăsc
  • chioram
  • chiorâi
  • chiorâsem
a II-a (tu)
  • chiorăști
(să)
  • chiorăști
  • chiorai
  • chiorâși
  • chiorâseși
a III-a (el, ea)
  • chiorăște
  • chioraște
(să)
  • chiorască
  • chiora
  • chiorî
  • chiorâse
plural I (noi)
  • chiorâm
(să)
  • chiorâm
  • chioram
  • chiorârăm
  • chiorâserăm
  • chiorâsem
a II-a (voi)
  • chiorâți
(să)
  • chiorâți
  • chiorați
  • chiorârăți
  • chiorâserăți
  • chiorâseți
a III-a (ei, ele)
  • chiorăsc
(să)
  • chiorască
  • chiorau
  • chiorâ
  • chiorâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chiorî

  • 1. intranzitiv tranzitiv A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Unul din ei fuga să vîre mîna în ceaun, să ieie apă și să deie la ochii celui ce aproape chiorîse de durere. ȘEZ. I 280.
      surse: DLRLC
    • Atunci... am descărcat țeava dreaptă și l-am chiorît [pe urs] de ochiul drept. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Era să mă chiorască! Cine azvîrle cu bulgări? ALECSANDRI, T. 392.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. tranzitiv figurat A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înșela (amăgi)
  • 2. reflexiv familiar A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba.
    exemple
    • Iar te chiorăști la slove? CAMILAR, N. I 99.
      surse: DLRLC
    • Nenea Ghiță s-a mai chiorît prin ciobul de sticlă, apoi s-a întors cu o privire pe care nu i-o mai văzuse Mitrea. SADOVEANU, M. C. 32.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat (Despre surse de lumină) A da o lumină foarte slabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Acolo sub pămînt și lămpile chiorîră. CAMILAR, N. I 359.
      surse: DLRLC
    • Abia se zăreau niște gări mici cu felinare chiorîte de albăstreala camuflajului. CAMILAR, N. II 100.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Unde chiorăște și unde lovește. PANN, P. V. I 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • chior
    surse: DEX '09 DEX '98