chiorî [At: CONACHI, P. 335 / Pzi: ~răsc / E: chior] 1 vt A răni pe cineva la ochi, astfel încât să nu mai vadă bine Si: (reg) a chiori (1). 2 vt A scoate cuiva un ochi Si: (reg) a chiori (2). 3 vt A orbi temporar pe cineva Si: (reg) a chiori (3). 4 vt (Pfm; îe) A nu avea cu ce ~ o muscă sau un șoarece A fi foarte sărac Si: (reg) a chiori. 5 vt (Fig) A înșela pe cineva, susținând un neadevăr bătător la ochi Si: (reg) a chiori (5). 6 vt A prosti (6). 7 vi A ajunge chior Si: (reg) a chiori (7). 8 vi (Pex) A-și pierde vederea (temporar) Si: (reg) a chiori (8). 9 vi A închide un ochi și a se uita chiorâș numai cu celălalt, spre a îndrepta linia Si: (reg) a chiori (9). 10 vt (Rar) A lua la ochi ceva sau pe cineva Si: (reg) a chiori (10). 11 vr A se uita sașiu. 12 (Fig) A privi pe cineva cu dispreț Si: (reg) a chiori (12). 13 vr A se uita lacom Si: (reg) a chiori (13). 14 vr A se uita atent, suspicios, la cineva sau la ceva Si: (reg) a chiori (14). 15 A se uita atent la cineva sau la cineva din curiozitate Si: a se boldi, a se holba. 16 vr A privi ceva la o lumină slabă.