CHILĂ², chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

chilă¹ sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

chilă² sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

chilă³ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кула] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

CHILĂ⁴... PILĂ...

CHILĂ² (pl. -le) sf. 1 Veche măsură de capacitate pentru grîne, care valora în Muntenia 400 de oca (-20 de banițe), iar în Moldova, 240 de oca: grînarii .. nu mai pun în căruțele cu coviltir patru chile mari (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cu chila, cu grămada, în cantitate foarte mare, nemăsurată: curaj cu chila și minciuni cu lopata (VLAH.) [tc. kilè].

‡ CHILĂ³ (pl. -le) sf. 🩺 Surpătură (de boașe), vătămătură [vsl. kila].

CHILĂ², chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

CHILĂ², chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.

CHILĂ¹ s. f. v. chil².

CHILĂ³, chile, s. f. Piesă de rezistență așezată pe axa longitudinală a fundului unei nave, în exteriorul ei, de care se prind bordurile navei. – Fr. quille.

CHILĂ², chile, s. f. Veche măsură de capacitate, egală cu circa 500 de kilograme și întrebuințată mai ales pentru cereale. – Tc. kile.

CHILĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel].

CHILĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille)

CHILĂ² ~e f. Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /<fr. quille

CHILĂ¹ ~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

chilă f. veche măsură de capacitate pentru cereale (679 l. 268 în Muntenia și 430 l. în Moldova). [Turc. KILÈ (cf. dimerlie)].

2) chílă f., pl. e (turc. kile, pop. kilo, d. mgr. kílon, vgr. koilon, cavitate; ung. sîrb. kila). O veche măsură de capacitate p. cereale (în Munt. avea 10 banițe marĭ saŭ 20 micĭ saŭ 400 de ocale; în Mold. avea 2 merțe saŭ 20 de demerliĭ (banițe) saŭ 240 de ocale. Chila de 20 de banițe se obișnuia în Munt. încă în ainte de 1600).

1) chílă f., pl. e (vsl. kyla, bg. sîrb. kila, d. mgr. kili, vgr. kéle, ernie. V. schilav). Vechĭ. Ernie.

chil² sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil¹ sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

* CHIL² (pl. -le) sn., * CHILĂ¹ (pl. -le) sf. 1 Ⓟ Kilogram: a cumpărat un crap mare... (de) patru chile și plin cu icre (CAR.) ¶ 2 Litru: dă-ne un ~! (S.-ALD.).

CHIL², chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chilă s. f.] – Din kilogram.

CHIL², chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chilă s. f.

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

chilă (măsură de capacitate; parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (veche măsură de capacitate).

chil, -le (kilogram, litru).

chilă (chile), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal).

chilă (chile), s. f. – 1. Hernie. – 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav „care are hernie”; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s. f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91.

chil (chile), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).

CHILĂ tub longitudinal pe axa de simetrie longitudinală a unui deltaplan, constituind elementul principal de rezistență.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

CHILĂ s. v. hernie.

chilă s. v. HERNIE.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHILĂ¹ s. f. (Mold., ȚR) Masura de capacitate. A: Cumpăr făină, chila cîte 20 galbini de aur. N. COSTIN. B: Se scumpi grîul cît se vindea chila 12 galbeni de aur. PAT. 1676, 17^v ; cf. PAT 1676, 175 Etimologie: tc. kile.

CHILĂ² s.f. (Mold.) Hernie. Avînd chilă împunoiată. DOSOFTEI, VS. Etimologie; sl. kyla, gr. kίle, bg., scr. kila.

chilă, chile, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).