4 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

CHÍLĂ1, chile, s. f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.

chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кула] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Element principal de rezistență al osaturii unei nave, așezat pe axa longitudinală a fundului navei. – Din fr. quille.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.

CHÍLĂ2, chile, s. f. Veche măsură de capacitate, egală cu circa 500 de kilograme și întrebuințată mai ales pentru cereale. – Tc. kile.

CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.

CHÍLĂ3, chile, s. f. Piesă de rezistență așezată pe axa longitudinală a fundului unei nave, în exteriorul ei, de care se prind bordurile navei. – Fr. quille.

CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel].

CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille)

CHÍLĂ1 ~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

CHÍLĂ2 ~e f. Element principal din osatura unei nave, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal. /<fr. quille

CHILĂ2 s.f. (Mold.) Hernie. Avînd chilă împunoiată. DOSOFTEI, VS. Etimologie; sl. kyla, gr. kίle, bg., scr. kila.

CHILĂ1 s. f. (Mold., ȚR) Masura de capacitate. A: Cumpăr făină, chila cîte 20 galbini de aur. N. COSTIN. B: Se scumpi grîul cît se vindea chila 12 galbeni de aur. PAT. 1676, 17v ; cf. PAT 1676, 175 Etimologie: tc. kile.

chilă f. veche măsură de capacitate pentru cereale (679 l. 268 în Muntenia și 430 l. în Moldova). [Turc. KILÈ (cf. dimerlie)].

1) chílă f., pl. e (vsl. kyla, bg. sîrb. kila, d. mgr. kili, vgr. kéle, ernie. V. schilav). Vechĭ. Ernie.

arată toate definițiile

Intrare: chilă
chilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chilă (nav.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chilă (u.m.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chil (u.m.)
chil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chil
  • chilul
  • chilu‑
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chil
  • chilului
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chilă (nav.)

  • 1. Element pricipal de rezistență al osaturii unei nave, dispus pe axa longitudinală a fundului navei.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

chilă (u.m.)

  • 1. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr toată pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347.
      surse: DLRLC
    • Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.
      surse: DLRLC

etimologie:

chil (u.m.) chilă

etimologie:

  • kil[ogram]
    surse: DEX '09 DLRM