21 de definiții pentru chil (u.m.) chilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chil3 sm vz chel2

chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kilogram.

CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chílă s. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кула] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.

CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

Intrare: chil (u.m.)
chil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chil
  • chilul
  • chilu‑
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chil
  • chilului
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chil (u.m.) chilă

etimologie:

  • kil[ogram]
    surse: DEX '09 DLRM