23 de definiții pentru chil (u.m.) chilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chil3 sm vz chel2

chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chílă s. f.] – Din kilogram.

CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chílă s. f.

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

chílă1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

chílă2 sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

chílă3 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кула] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

CHÍLĂ3 s. f. v. chil2.

CHÍLĂ1 s. f. v. chil2.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chilă (veche măsură de capacitate).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chil (chíle), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

Intrare: chil (u.m.)
chil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chil
  • chilul
  • chilu‑
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chil
  • chilului
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chil (u.m.) chilă

etimologie:

  • kil[ogram]
    surse: DEX '09 DLRM