CHILĂ², chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.