CHILĂ² (pl. -le) sf. 1 Veche măsură de capacitate pentru grîne, care valora în Muntenia 400 de oca (-20 de banițe), iar în Moldova, 240 de oca: grînarii .. nu mai pun în căruțele cu coviltir patru chile mari (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cu chila, cu grămada, în cantitate foarte mare, nemăsurată: curaj cu chila și minciuni cu lopata (VLAH.) [tc. kilè].

‡ CHILĂ³ (pl. -le) sf. 🩺 Surpătură (de boașe), vătămătură [vsl. kila].

CHILĂ⁴... PILĂ...

CHILĂ² s.f. (Mold.) Hernie. Avînd chilă împunoiată. DOSOFTEI, VS. Etimologie; sl. kyla, gr. kίle, bg., scr. kila.