chilă³ sf [At: DOSOFTEI, V. S. 74/2 / Pl: ~le / E: vsl кула] 1 (Med; pop) Hernie. 2 (Îdt) Om de nimic.

chilă² sf [At: NOVACOVICIU, C. B. 7 / Pl: ~le / E: nct] (Ban; csnp) Boccea.

chilă¹ sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

CHILĂ² (pl. -le) sf. 1 Veche măsură de capacitate pentru grîne, care valora în Muntenia 400 de oca (-20 de banițe), iar în Moldova, 240 de oca: grînarii .. nu mai pun în căruțele cu coviltir patru chile mari (DLVR.) ¶ 2 Ⓕ Cu chila, cu grămada, în cantitate foarte mare, nemăsurată: curaj cu chila și minciuni cu lopata (VLAH.) [tc. kilè].

CHILĂ², chile, s. f. Veche măsură de capacitate, întrebuințată mai ales pentru cereale, a cărei valoare era de aproximativ 500 kg. Dacă vrei să-mi dai grîul cu 50 de lei chila... îți cumpăr tocită pînea de pe moșie. ALECSANDRI, T. I 347. Să mi te-ngrași [murgule] Că am să te vînz În tîrg la Buzău, Pe chile de grîu. TEODORESCU, P. P. 57.

CHILĂ², chile, s. f. Veche măsură de capacitate, egală cu circa 500 de kilograme și întrebuințată mai ales pentru cereale. – Tc. kile.

CHILĂ¹ ~e f. înv. Unitate de măsură pentru capacitate egală cu 430 de litri în Moldova și cu 680 de litri în Țara Românească. /<turc. kilé

chilă f. veche măsură de capacitate pentru cereale (679 l. 268 în Muntenia și 430 l. în Moldova). [Turc. KILÈ (cf. dimerlie)].

1) chílă f., pl. e (vsl. kyla, bg. sîrb. kila, d. mgr. kili, vgr. kéle, ernie. V. schilav). Vechĭ. Ernie.

2) chílă f., pl. e (turc. kile, pop. kilo, d. mgr. kílon, vgr. koilon, cavitate; ung. sîrb. kila). O veche măsură de capacitate p. cereale (în Munt. avea 10 banițe marĭ saŭ 20 micĭ saŭ 400 de ocale; în Mold. avea 2 merțe saŭ 20 de demerliĭ (banițe) saŭ 240 de ocale. Chila de 20 de banițe se obișnuia în Munt. încă în ainte de 1600).

chilă (măsură de capacitate; parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (măsură de capacitate, parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (măsură, capacitate pentru cereale, parte a navei) s. f., g.-d. art. chilei; pl. chile

chilă (veche măsură de capacitate).

chilă (chile), s. f. – 1. Hernie. – 2. Infirmitate. Sl. kyla (Cihac, II, 49; Berneker 677); cf. bg. kila, sb. kila, rus. kilá. – Der. chilav, adj. (infirm, sfrijit, pipernicit), bg., sb. kilav „care are hernie”; chivăli (var. schivăli, deschilăvi), vb. (a vătăma, a răni); chilăvie (var. schilăvie, schilăvenie), s. f. (durere, beteșug). Pentru der. cf. și Miklosich, Slaw. Elem., 27 și Conev 91.

chilă (chile), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, de origine turcească, folosită pînă la jumătatea sec. XIX, de importanță variabilă după regiuni (chilă de Stambul = 22 banițe sau 440 ocale; chilă de Salonic = 3,75 ori cea dinainte; chilă de Brăila = 8 banițe sau 3,963 hl; chilă de Galați sau de Moldova = 2 mierțe sau 20 banițe, adică 4,16 hl; chilă de Basarabia = 4,57 hl). Tc. kile, din ngr. ϰοĩλον (Roesler 596; Șeineanu, II, 110; Meyer 224; Lokotsch 1174a); cf. alb. kilë. – Der. (înv.) chiligiu, s. m. (hamal).

CHILĂ s. v. hernie.

chilă s. v. HERNIE.

CHILĂ¹ s. f. (Mold., ȚR) Masura de capacitate. A: Cumpăr făină, chila cîte 20 galbini de aur. N. COSTIN. B: Se scumpi grîul cît se vindea chila 12 galbeni de aur. PAT. 1676, 17^v ; cf. PAT 1676, 175 Etimologie: tc. kile.

chilă, chile, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman.