3 intrări
44 de definiții
din care- explicative (32)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.
chihăi1 vi [At: DDRF / V: ~icăi, ~hui / Pzi: ~esc / E: chicot] A chicoti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihăi2 [At: CREANGĂ, A. 81/1 / V: cheh~ / Pzi: ~esc / E: fo cf chihăi, chehe, chicoti] 1 vi A tuși sec, încontinuu, din cauza unei boli de plămâni. 2 vt A plictisi pe cineva, insistând cu vorba pe lângă el.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. Tranz. A insista cu vorba (pe lîngă cineva), a fi prea stăruitor, a bate capul, a plictisi. Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. ◊ (Precizat prin determinarea «de cap») Lăutari sînt? – Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A insista cu vorba pe lîngă cineva; a plictisi. 2. Intranz. A tuși sec. – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHEHAIE s. f. v. chehaia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHEHAIE s. f. v. chehaia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHIHAIE s. f. v. chehaia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHIHAIE s. f. v. chehaia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chehaia sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chihaie, chihaiu / P: che-ha-ia / Pl: ~hăi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu inspecția curții sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofițer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înțeles neprecizat, probabil) Funcționar vamal sau șef de poștă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătășel al primăriei. 10 (Mol) Șef al pădurarilor. 11 (Îc) (Capu)-beiu sau -beg Locțiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne și militare. 12 (Îae) Comandant al general al oștii turcești pornită împotriva revoluționarilor din 1821. 13 (Îc) ~-chiatib Secretar al ministrului de interne.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chehaie sf vz chehaia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chehăi v vz chihăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chi-ha i vz chihai corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiaia sf vz chehaia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chicăi v vz chihăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihai sn vz chehaia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihaia i vz chehaia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihaia-bei sf vz chehaia corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihaie sf vz chehaia corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihui vi vz chihăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Învechit) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICAȘ.109. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. V. capuchehaie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Mold.) Șeful pădurarilor. Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. 2. (Învechit) Ostaș (în organizarea de altădată a armatei romîne). Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Înv.) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. – Tc. kehaya.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.[1]
- Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CHEHAIA ~iele f. înv. 1) Slujbaș la vamă sau la poștă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui pașă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHEHAIA s.f. 1. (Mold., ȚR) Intendent al vizirului sau al unui pașă. A: Cu știrea chehaiei vizirului. M. COSTIN. Au chemat Suleiman chihaiaua vezirului. PSEUDO-COSTIN, 18v. S-au schimbai trei veziri și șepte chihaiele. NECULCE. Făcînd si chehaia pe Ibraim-Aga. IM 1754, 2r; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Abdulah-pașa, ce atuncea fusese chehaia. ANON. CANTAC. Ajungînd chehaia vizirului, l-au mazilit pe Antonie-Vodă Ruset. R. GRECEANU; cf. ANON. CANTAC.; IM 1730, 3v, 4r. 2. (Mold.) Subofițer. Să ieie de tot polcovnicul cîte o sută de ruble... si de chihai si de stegar cîte zece. NECULCE. Variante: chehaie (M. COSTIN; R. GRECEANU), chiaie (M. COSTIN), chihai s. m. (NECULCE). Etimologie: tc. kehaya.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHEHAIE s.f. v. chehaia.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chihaià m. V. chehaià.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chihăi (a ~) (a tuși, a ameți cu vorba) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, 3 sg. chihăiește, imperf. 1 chihăiam; conj. prez. 1 sg. să chihăiesc, 3 să chihăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chihăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, imperf. 3 sg. chihăia; conj. prez. 3 să chihăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chihăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, imperf. 3 sg. chihăia; conj. prez. 3 sg. și pl. chihăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!chehaia (înv.) s. f., art. chehaiaua, g.-d. art. chehaialei; pl. chehaiale
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
chehaia / chehaie (reg., înv.) s. f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaialei / chehaiei; pl. chehaiale / chehăi, art. chehaialele / chehăile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
chehaia / chehaie s.f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaielei / chehaiei; pl. chehaiele / chehăi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHIHĂI vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chihăi vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CHEHAIA s. v. capuchehaie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
chehaia s. v. CAPUCHEHAIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chihăi (-ăesc, -it), vb. – 1. A tuși. – 2. A importuna, a deranja. Creație expresivă, cf. chicoti; se întîlnește cu alte creații spontane de același tip, cum sînt: chifui, vb. (a bombăni); chifti, vb. (a rîde); hihăi, vb. (a hohoti) etc. Sensul 2 pare a fi suferit influența lui cehăi. – Der. chihăitură, s. f. (atac de tuse).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chehaia (-ăi), s. m. – 1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
chihăi, chihăiescverb
- 1. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. DEX '09 DLRLCsinonime: plictisi
- Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
- Lăutari sînt? – Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308. DLRLC
-
- 2. A tuși sec. DEX '09 DEX '98sinonime: tuși
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
chehaia, chehaialesubstantiv feminin
- 1. Șef al pădurarilor. DEX '09 DEX '98
- 2. Slujbaș vamal; șef de poștă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. DLRLC
-
- 3. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICA, S.109. DLRLC
-
- 4. Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. DEX '09 DLRLCsinonime: capuchehaia
etimologie:
- kehaya DEX '98 DEX '09
chihaie, chihăisubstantiv feminin
- 1. Șeful pădurarilor. DLRLC
- Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? – Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. DLRLC
- Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. DLRLC
- Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. DLRLC
- Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. DLRLC
-
- 2. Ostaș (în organizarea de altădată a armatei române). DLRLCsinonime: ostaș
- Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118. DLRLC
-
etimologie:
- kehaya DLRM