2 definiții pentru chihaie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Mold.) Șeful pădurarilor. Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. 2. (Învechit) Ostaș (în organizarea de altădată a armatei romîne). Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.
CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.[1]
- Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
chihaie, chihăisubstantiv feminin
- 1. Șeful pădurarilor. DLRLC
- Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? – Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. DLRLC
- Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. DLRLC
- Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. DLRLC
- Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. DLRLC
-
- 2. Ostaș (în organizarea de altădată a armatei române). DLRLCsinonime: ostaș
- Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118. DLRLC
-
etimologie:
- kehaya DLRM