2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

chiftea sf [At: H IX, 365 / V: chef~, chiof~, chiuf~, cuf~ / Pl: ~de / E: tc köfte] 1 Preparat culinar făcut din carne tocată și prăjită în ulei. 2 (Pop; îe) De la ~ele la izmene Se spune despre cineva care istorisește faptele fără nici o legătură între ele.

CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte.

CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Din tc. köfte.

CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Turtă mică făcută din carne tocată și prăjită în tigaie. Chiftele cu sos. – Variantă: chefteá (CARAGIALE, O. VII 286) s. f.

CHIFTEÁ, chiftele, s. f. Turtă mică făcută din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: chefteá s. f.] – Tc. köfte.

chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle, art. chiftélele

chifteá s. f., art. chifteáua, g.-d. art. chiftélei; pl. chiftéle

CHIFTEÁ s. (pop.) pârjoală. (O ~ din carne de porc.)

chifteá (chiftéle), s. f. – Preparat culinar de formă rotundă din carne tocată și prăjită. – Var. cheftea, chioftea, piftea. Mr. chifte, megl. chiófti. Tc. köfte (Miklosich, Türk. Elem., II, 113; Șeineanu, II, 110; Lokotsch 1226; Ronzevalle 151); cf. ngr. ϰεφτές, ϰιοφτές, bg. kjofté, sb. ćufteta.

CHIFTEÁ ~éle f. Preparat culinar de formă rotundă, făcut din carne tocată și prăjit în grăsime. [G.-D. chiftelei; Sil. chif-tea] /<turc. köfte

chifteà f. cocoloș de carne tocată: chiftele cu sos. [Turc. KÜFTÈ].

chifteá, chefteá și chĭofteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] köfte, pop. küfte). Turtișoară de carne tocată prăjită în unt (numită în Mold. și pîrjoală). Cînd aceste turte îs micĭ și puse în sos se numesc chiftele marinate. – În Munt. piftea, vulgarizm de răŭ gust. V. perișoară.

chiftí vi [At: I. IONESCU, C. 191 / Pzi: 3 ~téște / E: fo cf chifui, chisti] (Mol) 1 (D. lichide) A produce sunetul caracteristic când se fierbe ceva. 2 (D. apă) A face bășici. 3 (D. lichide) A da pe afară. 4 (D. lichide) A fierbe. 5 (D. lichide) A țâșni. 6 (D. lichide) A împroșca. 7 (D. apă sau noroi) A fleșcăi. 8 (D. lichide) A fâsâi. 9 (D. lichidul dintr-un butoi) A se scurge încet și continuu printre doage. 10 (D. o bubă) A supura. 11 (Pan) A bufni în râs.

CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.

CHEFTEÁ s. f. v. chiftea.

CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.

CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) A ieși din locul unde se află (de obicei din pămînt) sub o (ușoară) presiune. Cînd unealta pătrundea mai adînc [în pămîntul nisipos] chiftea apa din el. PAS, L. I 164. ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid; urmat de determinări) A elimina (la o ușoară apăsare) puțin lichid; a musti. Mergeau șchiopătînd, abia tîrîndu-și bocancii chiftind de glod. CAMILAR, N. I 10 Snopi de strujeni chiftind de o sevă putredă. CAMILAR, N. II 262. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. Amestecul... numit balmoș se fierbe și se mestecă pînă ce chiftește... untul pe deasupra. ȘEZ. VII 115.

CHEFTEÁ s. f. v. chiftea.

arată toate definițiile

Intrare: chiftea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiftea
  • chifteaua
plural
  • chiftele
  • chiftelele
genitiv-dativ singular
  • chiftele
  • chiftelei
plural
  • chiftele
  • chiftelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheftea
  • chefteaua
plural
  • cheftele
  • cheftelele
genitiv-dativ singular
  • cheftele
  • cheftelei
plural
  • cheftele
  • cheftelelor
vocativ singular
plural
Intrare: chifti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chifti
  • chiftire
  • chiftit
  • chiftind
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • chiftește
(să)
  • chiftească
  • chiftea
  • chifti
  • chiftise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • chiftesc
(să)
  • chiftească
  • chifteau
  • chifti
  • chiftiseră