2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne; cernut1. – V. cerne.

CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne; cernut1. – V. cerne.

cernere sf [At: SANDU-ALDEA, A. M. 147 / E: cerne + -re] Trecere (de făină, nisip etc.) prin sită sau prin ciur.

CERNÉRE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne. 1. Trecere prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine; cernut. Cernerea făinii. 2. (Poetic) Cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită. Răscolite, petalele... cădeau într-o cernere leneșă, fluturînd în întuneric asemenea unor frunzișoare albe, împrăștiind miresme. MIHALE, O. 354. În pădurile negre porni ca o cernere de argint. CAMILAR, T. 83. Noiembrie a avut și cerneri de fluturi albi din văzduhul căptușit cu nouri de zăpadă. SADOVEANU, O. IV 145. Pășea încet cu capu-n piept, prin cernerea ploii, care cădea moale ca pe vată. SADOVEANU, O. VI 220. 3. Fig. (în legătură cu noțiuni de timp) Trecere lentă și aproape neobservată, scurgere, perindare. Cernerea anilor.

CÉRNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne.

cernere f. lucrarea de a cerne (și fig.).

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.

cérne [At: DEX2 / Pzi: cern / E: lat cernere] 1 vt (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2 vt (Fig) A distinge. 3 viu (Fig) A ploua mărunt Si: a bura. 4 vt (Fig) A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul Si: a discerne.

chiculi vt [At: DDRF / Pzi: ~lésc / E: nct] A cerne.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece făină, mălai etc. prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine. Cern făină pentru pîine. ◊ (Subiectul este sita) Sita nouă cerne bine (= tot ceea ce este nou, pozitiv, dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra, a strecura ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunerecul. REBREANU, R. II 204. Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL, G. 36. Șoseaua... înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele își cernea strălucirea. MACEDONSKI, O. III 14. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Refl. pas. O dată cu zăpada mi se părea că se cern pe pămînt fulgi negri, mărunți, rotunzi, ca dintr-un fum al înaltului necunoscut. SADOVEANU, O. III 330. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și în vreme ce cununa cerului se luminează, pe pămînt se deslușesc toate. GÎRLEANU, L. 37. Lumina începu să se cearnă prin rariștea de brazi. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. 2. Tranz. Fig. A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stîns, un șuier de iarnă. PĂUN-PINCIO, P. 47. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, ca prin sită; a bura. Afară era moină, cernea de sus o bură măruntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. 4. Tranz. Fig. (Cu privire la procese abstracte ale minții) A alege, printr-o cercetare amănunțită, partea bună, valabilă, justă, eliminînd restul; a discerne. Gîndul inii era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești pe care noi cei de astăzi le-am apucat încă. ODOBESCU, S. III 227. – Forme gramaticale: perf. s. cernui, part. cernut.

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. Sita nouă cerne bine (= ceea ce este nou dă rezultate bune). ♦ (Poetic) A face să cadă, a presăra ca printr-o sită. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită (AGÎRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stins (PĂUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminînd restul; a discerne. – Lat. cernere.

A CÉRNE cern 1. tranz. 1) (substanțe granuloase și pulverulente) A trece prin sită sau prin ciur (pentru a curăța sau a sorta). ~ făină. ~ nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege după un anumit criteriu; a selecționa. 2. intranz. A ploua mărunt și des; a bura; a burnița. /<lat. cernere

cerne v. 1. a trece făina prin sită sau ciur spre a alege tărâțea; 2. fig. din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă AL.; 3. fig. a cerceta cu deamăruntul; 4. a ploua mărunt (parcă cerne prin sită): nu plouă, cerne. [Lat. CERNERE, a alege, a deosebi (aplicat românește la grăunțe)].

cern, -ut, a cérne v. tr. (lat. cérnere, cretum; it. cérnere, sp. cerner, V. cert, cĭur, con-, de- și dis-cern, con-cert, dis- și se-cret, crimă, criză, critic). Trec făina pin sită saŭ pin cĭur ca s’o separ de gunoaĭe. Fig. Examinez minuțios, nu las să treacă tot: a cerne eleviĭ uneĭ clase. V. intr. Cerne, ploŭă mărunt (ca toamna). V. strecor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cernere s. f., g.-d. art. cernerii; pl. cerneri

cérnere s. f., g.-d. art. cérnerii; pl. cérneri

cerne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cern; conj. prez. 3 să cearnă; part. cernut

cérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cern; conj. prez. 3 sg. și pl. ceárnă; part. cernút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÉRNE vb. v. bura, burnița, deosebi, desluși, diferenția, discerne, discrimina, distinge, țârcâi, țârâi.

CÉRNE vb. a da, (înv. și reg.) a petrece, (înv.) a dârmoia. (~ mălaiul prin sită.)

CERNE vb. a da, (înv. și reg.) a petrece, (înv.) a dîrmoia. (~ făina prin sită.)

cerne vb. v. BURA. BURNIȚA. DEOSEBI. DESLUȘI. DIFERENȚIA. DISCERNE. DISCRIMINA. DISTINGE. ȚÎRCÎI. ȚÎRÎI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cérne (cérn, cernút), vb.1. A trece prin sită sau ciur. – 2. A ploua mărunt. – 3. A distinge, a observa, a examina. – 4. (Refl.) A aluneca, a pătrunde. – Mr. nțernu, nțearnire, istr. cernu. Lat. cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-Dens., 319; REW 1842; DAR); cf. v. it. cernere, prov., sp. cerner, v. fr. serdre, cat. cendre, port. cernir.Der. cernător, s. m. (persoană care cerne); cernător, s. n. (ciur pentru nisip); cernut, s. n. (acțiunea de a cerne).

Intrare: cernere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernere
  • cernerea
plural
  • cerneri
  • cernerile
genitiv-dativ singular
  • cerneri
  • cernerii
plural
  • cerneri
  • cernerilor
vocativ singular
plural
Intrare: cerne
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerne
  • cernere
  • cernut
  • cernutu‑
  • cernând
  • cernându‑
singular plural
  • cerne
  • cerneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cern
(să)
  • cern
  • cerneam
  • cernui
  • cernusem
a II-a (tu)
  • cerni
(să)
  • cerni
  • cerneai
  • cernuși
  • cernuseși
a III-a (el, ea)
  • cerne
(să)
  • cearnă
  • cernea
  • cernu
  • cernuse
plural I (noi)
  • cernem
(să)
  • cernem
  • cerneam
  • cernurăm
  • cernuserăm
  • cernusem
a II-a (voi)
  • cerneți
(să)
  • cerneți
  • cerneați
  • cernurăți
  • cernuserăți
  • cernuseți
a III-a (ei, ele)
  • cern
(să)
  • cearnă
  • cerneau
  • cernu
  • cernuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cernere, cernerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cerne; cernut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cernut
    • 1.1. Trecere prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine. DLRLC
      • format_quote Cernerea făinii. DLRLC
    • 1.2. poetic Cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită. DLRLC
      • format_quote Răscolite, petalele... cădeau într-o cernere leneșă, fluturînd în întuneric asemenea unor frunzișoare albe, împrăștiind miresme. MIHALE, O. 354. DLRLC
      • format_quote În pădurile negre porni ca o cernere de argint. CAMILAR, T. 83. DLRLC
      • format_quote Noiembrie a avut și cerneri de fluturi albi din văzduhul căptușit cu nouri de zăpadă. SADOVEANU, O. IV 145. DLRLC
      • format_quote Pășea încet cu capu-n piept, prin cernerea ploii, care cădea moale ca pe vată. SADOVEANU, O. VI 220. DLRLC
    • 1.3. figurat (În legătură cu noțiuni de timp) Trecere lentă și aproape neobservată,. DLRLC
      • format_quote Cernerea anilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi cerne DEX '98 DEX '09

cerne, cernverb

  • 1. tranzitiv adesea figurat A trece un produs pulverulent prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cern făină pentru pâine. DLRLC
    • format_quote Sita nouă cerne bine = tot ceea ce este nou, pozitiv, dă rezultate bune. DLRLC
    • 1.1. poetic A face să cadă, a strecura ca printr-o sită. DLRLC
      sinonime: presăra
      • format_quote Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită, ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40. DLRLC
      • format_quote Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunerecul. REBREANU, R. II 204. DLRLC
      • format_quote Numai trandafirii mai cern petale diafane. ANGHEL, G. 36. DLRLC
      • format_quote Șoseaua... înainta prin albăstrimea zilei peste care soarele își cernea strălucirea. MACEDONSKI, O. III 14. DLRLC
      • format_quote Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv O dată cu zăpada mi se părea că se cern pe pămînt fulgi negri, mărunți, rotunzi, ca dintr-un fum al înaltului necunoscut. SADOVEANU, O. III 330. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și în vreme ce cununa cerului se luminează, pe pămînt se deslușesc toate. GÎRLEANU, L. 37. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Lumina începu să se cearnă prin rariștea de brazi. VLAHUȚĂ, O. A. II 157. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Distinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distinge
    • format_quote Și-auzul prinde cu-ncetul să cearnă Un ciripit stîns, un șuier de iarnă. PĂUN-PINCIO, P. 47. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal figurat A ploua mărunt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Afară era moină, cernea de sus o bură măruntă. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gîndul îmi era a cerne prin sita studiilor clasice cele mai multe din acele datine bătrînești pe care noi cei de astăzi le-am apucat încă. ODOBESCU, S. III 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.