opțiuni

8 definiții pentru cernut (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERNÚT1 s. n. Cernere. – V. cerne.

CERNÚT1 s. n. Cernere. – V. cerne.

cernút1 sn [At: MARIAN, NU. 263/18 / Pl: ~uri / E: cerne] Cernere (1).

CERNÚT1 s. n. Acțiunea de a cerne; cernere. Cernutul făinii. ▭ În casă ninge și afară nu (Cernutul). ȘEZ. IV 68.

CERNÚT1 s. n. Cernere. – V. cerne.

cernut n. rezultatul cernerii materiale: cernutul grânelor.

cernút n., pl. urĭ. Acțiunea de a cerne adese-orĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cernút s. n.

cernút s. n.

Intrare: cernut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cernut
  • cernutul
  • cernutu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cernut
  • cernutului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cernut (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a cerne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cernere 2 exemple
    exemple
    • Cernutul făinii.
      surse: DLRLC
    • În casă ninge și afară nu (Cernutul). ȘEZ. IV 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cerne
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM