5 definiții pentru discernut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere.

DISCÉRNE vb. III. tr. A judeca, a raționa pătrunzător, a pătrunde limpede. [P.i. discérn. / < fr. discerner, it., lat. discernere].

A DISCÉRNE discérn tranz. 1) (lucruri confundabile) A identifica după anumite semne caracteristice; a distinge; a desprinde; a desluși; a deosebi. 2) (lucruri) A aprecia la justa valoare. /<fr. discerner, lat. discernere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discérne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. discérn, 1 pl. discérnem; conj. prez. 3 sg. și pl. disceárnă; part. discernút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCÉRNE vb. v. deosebi.

Intrare: discernut
discernut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discernut
  • discernutul
  • discernutu‑
  • discernu
  • discernuta
plural
  • discernuți
  • discernuții
  • discernute
  • discernutele
genitiv-dativ singular
  • discernut
  • discernutului
  • discernute
  • discernutei
plural
  • discernuți
  • discernuților
  • discernute
  • discernutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

discerne

etimologie: