15 definiții pentru scurgere scurere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURGÉRE, scurgeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secreții patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

scurgere sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA 93/19 / V: (înv) ~rere / Pl: ~ri / E: scurge] 1 Curgere (neîntreruptă) a unui lichid în cantități mici (și până la ultima picătură) Si: (rar) scursoare (1), scurs1 (1), (îvp) scursură (1). 2 Susur produs de apa care curge (lin). 3 (Teh) Proces de deplasare a unui fluid care părăsește un recipient, o incintă, un mediu poros sau suprafața unui corp solid. 4 Golire (5). 5 (Îvp) Secreție (1). 6 (Pex) Secreție (4). 7 (Reg; îs) ~ de sânge Menstruație. 8 (Reg) Otoree. 9 (Reg) Leucoree. 10 (Reg) Blenoragie. 11 (Reg) Diaree (1). 12 Separare a părții lichide de cele solide prin stoarcere, strecurare etc. 13 Selectare și evacuare a apelor de precipitație, menajere, reziduale etc. Si: scursoare (10), scurs1 (1). 14 (Ccr) Loc natural sau amenajat, prin care se scurge apa în exces, reziduurile lichide etc. Si: scursoare (11), (pop) scurgătoare (3), (reg) scursură (11). 15 (Îvr) Desecare (1). 16 (Rar) Loc prin care se scurge apa unui heleșteu, unui iaz, unui lac. 17 (Proces de) deplasare a apelor provenite din precipitații, pe suprafața pământului. 18 Deplasare unul după altul (în raport cu un punct de referință fix). 19 Trecere a timpului, a vieții, a existenței etc. Si: desfășurare.

SCÚRGERE, scurgeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secreții patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

SCÚRGERE, scurgeri, s. f. Acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei. 1. Curgere a unui lichid, pierdere a unui fluid (dintr-o conductă defectă). Scurgere de gaz.Fig. Trecere a timpului, succesiune în timp. În scurgerea neîncetată a generațiilor, prezentul se înfățișează ca un elan care transformă trecutul în viitor. V. ROM. decembrie 1953, 280. 2. Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Popular) Secreție patologică a corpului omenesc. V. blenoragie.

SCÚRGERE ~i f. 1) v. A SCURGE și A SE SCURGE. 2) Loc prin care se scurge un fluid. 3) pop. Substanță care se scurge din corpul omului în cazul unor boli; secreție patologică. ~ de sânge. /v. a scurge


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scúrgere s. f., g.-d. art. scúrgerii; pl. scúrgeri

scúrgere s. f., g.-d. art. scúrgerii; pl. scúrgeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÚRGERE s. 1. prelingere, (rar) prelinsătură, scursoare, scursură. (~ unui lichid din vas.) 2. strecurare. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 3. (concr.) (reg.) scurgătoare. (În zid e practicată o ~.) 4. v. perindare. 5. v. trecere.

SCÚRGERE s. v. blenoragie, gonoree, leucoree, otoree.

SCURGERE s. 1. prelingere, (rar) prelinsătură, scursoare, scursură. (~ unui lichid din vas.) 2. strecurare. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 3. (concr.) (reg.) scurgătoare. (În zid e practicată o ~.) 4. perindare, succedare. (~ oamenilor pe stradă.) 5. trecere. (~ timpului.)

scurgere s. v. BLENORAGIE. GONOREE. LEUCOREE. OTOREE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCÚRGERE (< scurge) s. f. 1. Acțiunea de a (se) scurge. ♦ (TEHN.) Proces de deplasare cu debit relativ mic a unui fluid care părăsește o incintă, un mediu poros sau suprafața unui corp solid. 2. (HIDROL.) Proces de deplasare a apei căzute pe suprafața Pământului, constituind o fază a circuitului apei în natură. Poate fi de suprafață (difuză, pe întreaga întindere a versanților, torențială, de-a lungul ogașelor, ravenelor, organismelor torențiale și fluvială, prin rețeaua hidrografică organizată) și subterană (deplasare a apei infiltrate în stratele permeabile sau prin golurile subterane). S. poate fi temporară (intermitentă), când se produce numai într-un interval scurt, în urma ploilor și a topirii zăpezilor; semipermanentă (cu perioade nu prea lungi, de obicei în timpul secetei de vară, lipsite de s.) și permanentă (caz în care, chiar dacă există oscilații de debit, râul nu seacă niciodată). ♦ Coeficient de s. = raportul dintre cantitatea de apă scurs ăpe unitate de timp și cantitatea de apă căzută în aceeași unitate de timp pe o anumită suprafață. S. medie specifică = cantitatea de apă scursă într-un bazin hidrografic de pe unitatea de suprafață în timp de o secundă (q l/s km2); se calculează raportând debitul râului într-un punct dat la suprafața de bazin aferentă. S. solidă = cantitatea de material solid (în suspensie sau târât pe fundul albiei) transportat de un curs de apă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea scurgere la ungere expr. a suferi de o boală imaginară, a fi bolnav închipuit

scurgeri s. f. pl. blenoragie.

Intrare: scurgere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurgere
  • scurgerea
plural
  • scurgeri
  • scurgerile
genitiv-dativ singular
  • scurgeri
  • scurgerii
plural
  • scurgeri
  • scurgerilor
vocativ singular
plural
scurere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.