8 definiții pentru cernere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne; cernut1. – V. cerne.
CERNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne; cernut1. – V. cerne.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cernere sf [At: SANDU-ALDEA, A. M. 147 / E: cerne + -re] Trecere (de făină, nisip etc.) prin sită sau prin ciur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne. 1. Trecere prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine; cernut. Cernerea făinii. 2. (Poetic) Cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită. Răscolite, petalele... cădeau într-o cernere leneșă, fluturînd în întuneric asemenea unor frunzișoare albe, împrăștiind miresme. MIHALE, O. 354. În pădurile negre porni ca o cernere de argint. CAMILAR, T. 83. Noiembrie a avut și cerneri de fluturi albi din văzduhul căptușit cu nouri de zăpadă. SADOVEANU, O. IV 145. Pășea încet cu capu-n piept, prin cernerea ploii, care cădea moale ca pe vată. SADOVEANU, O. VI 220. 3. Fig. (în legătură cu noțiuni de timp) Trecere lentă și aproape neobservată, scurgere, perindare. Cernerea anilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERNERE, cerneri, s. f. Acțiunea de a cerne.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cernere f. lucrarea de a cerne (și fig.).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cernere s. f., g.-d. art. cernerii; pl. cerneri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cernere s. f., g.-d. art. cernerii; pl. cerneri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cernere s. f., g.-d. art. cernerii; pl. cerneri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cernere, cernerisubstantiv feminin
-
- 1.1. Trecere prin sită sau prin ciur, pentru a alege ce e mai mărunt sau pentru a elimina corpurile străine. DLRLC
- Cernerea făinii. DLRLC
-
- 1.2. Cădere ușoară, ca presărarea printr-o sită. DLRLC
- Răscolite, petalele... cădeau într-o cernere leneșă, fluturînd în întuneric asemenea unor frunzișoare albe, împrăștiind miresme. MIHALE, O. 354. DLRLC
- În pădurile negre porni ca o cernere de argint. CAMILAR, T. 83. DLRLC
- Noiembrie a avut și cerneri de fluturi albi din văzduhul căptușit cu nouri de zăpadă. SADOVEANU, O. IV 145. DLRLC
- Pășea încet cu capu-n piept, prin cernerea ploii, care cădea moale ca pe vată. SADOVEANU, O. VI 220. DLRLC
-
- 1.3. (În legătură cu noțiuni de timp) Trecere lentă și aproape neobservată,. DLRLC
- Cernerea anilor. DLRLC
-
-
etimologie:
- cerne DEX '98 DEX '09