CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.

celest, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 187 / Pl: ~ești, ~e / E: fr céleste] 1- 3 Ceresc. 4 Din ceruri. 5 (Fig) Îngeresc. 6 (Fig) Foarte frumos.

celestă sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: it celesta] Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pâslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn.

celi [At: DA / V: ciuli / Pzi: ~lesc / E: cf ciuli] 1 vr (D. plante) A se ofili și a se veșteji repede, ca și cum ar fi fost opărite. 2-3 vtr (D. porumb, pâine etc.) A (se) coace prost. 4-5 vtr A (se) pârjoli.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal. – Din fr. célesta.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, termen poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. Armonia mișcărilor tale tăcute îmi dă o idee despre armonia celestă care mă întovărășea ca pilot. CAMIL PETRESCU, T. II 187.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).

CELESTĂ, celeste, s. f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură de clape metalice. – Fr. célesta.

CELEST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].

CELESTĂ s.f. Instrument muzical de percuție cu claviatură, care produce sunete prin acționarea unor ciocănele capitonate cu pîslă și a unor plăcuțe metalice dispuse pe niște cutii de rezonanță din lemn. [< it. celesta].

CELEST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)

CELESTĂ s. f. instrument muzical de percuție cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn. (< it. celesta, fr. célesta)

CELEST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis

CELESTĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, cu claviatură, care produce sunete prin lovirea cu ciocănele căptușite cu pâslă a unor plăci metalice. /<fr. célesta

celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste

celestă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. celestei; pl. celeste

celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste

celestă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. celestei; pl. celeste

celest adj. m., pl. celești; f. sg. celestă, pl. celeste

celestă (muz.) s. f., g.-d. art. celestei; pl. celeste

celestă, instrument muzical inventat de Alphonse Mustel (Paris, 1886), de forma unei pianine, ale cărui lame metalice sunt puse în stare de funcționare printr-un mecanism acționat de o claviatură* asemănătoare cu aceea a pianului*. Curând după apariție, c. a fost introdusă în orch. simf. de către Ceaikovski (baletul Spărgătorul de nuci). Sunetele scrise sună cu o octavă* mai sus. Sonoritatea sa este pură, egală, convine mai ales arpegiilor* și melodiilor ce nu comportă o durată prelungită a sunetelor.

CELEST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.

celest adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. MINUNAT. SFÎNT. SPLENDID. SUPERB.

Celest ≠ pământesc, teluric, terestru

celi, pers. 3 sg. celește, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a se ofili, a se vesteji. 2. (despre lemne) a începe să putrezească, a se bârzoi, a se putregăi.