16 definiții pentru ceresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceresc, ~ească a [At: CONACHI, P. 276/10 / Pl: ~ești / E: cer3 + -esc] 1-10 Privitor la cer (1-2, 4-6, 43-47). 11-20 Al cerului (12, 4-6, 43-47). 21-30 De cer (1-2, 4-6, 43-47). 31-36 Care (este sau) vine din cer (1-2, 43). 37 Dumnezeiesc. 38-39 Ca cerul (1-2). 40 (Fig) Minunat.

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (Rel.) Care vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care se află pe bolta cerului, care ține de bolta cerului. Corp ceresc.Cu fruntea-n țarină plîngînd azi ne vezi Din slavă, cerescule soare. GOGA, P. 57. Vezi printr-a nopții stele ce rază luminoasă Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc? ALECSANDRI, P. I 136. Omule... Te bizuiești să afli înuntrul pe dinafară Și să însemnezi și pravili pe-a mișcărei cerești cale. CONACHI, P. 276. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer (considerat ca lăcaș al divinității). Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească. CREANGĂ, 22. An noul Aștept minunea-ți ca o cerească lege. ALEXANDRESCU, P. 79. ◊ Oștile (sau cetele) cerești = îngerii, cetele îngerești. 3. Ca cerul. Pielea avea o albeață de sidef, părul de aur, ochii albaștri vii, de-o seninătate cerească. BART,375. 4. Fig. Fermecător, minunat. Și-apoi, cu un sărut, să-nchid anume Cereștii ochi, și-n ei, vrăjita lume. TOMA, V. 126. Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zîmbirea-i e cerească, privirea ei, amor. ALEXANDRESCU, M. 106.

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se află pe cer. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecător, minunat. – Din cer2 + suf. -esc.

CERÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Boltă ~ească. 2) (în concepțiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care încântă prin calități deosebite; fermecător; minunat. Voce ~ească. /cer + suf. ~esc

ceresc a. 1. ce ține de cer: boltă cerească; Imperiu ceresc, China; 2. care vine din cer, vrednic de locașul fericiților: bunătate cerească, voce cerească.

cerésc, -eáscă adj. Al ceruluĭ: corp ceresc, bolta cerească. Divin: bunătate cerească. Tatăl ceresc, Dumnezeŭ. Spirite cereștĭ, care locuĭesc în raĭ. Imperiu ceresc, China.

Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu împărțit la moartea lui Teodosiu (395) în două: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) și Imperiul de Orient (bizantin), subzistă până la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sfântul), fundat de Otton (962), încetă de a mai exista cu abdicarea împăratului austriac Francisc II (1806) și fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole în 1204 de Balduin de Flandra, căpetenia cruciaților, fu distrus în 1261; Imperiul româno-bulgar, Stat format în sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el susținu lupte numeroase cu imperiul bizantin și atinse culmea cu împăratul Ioanițiu; decăzând după moartea acestuia, imperiul româno-bulgar continuă a subzista până la bătălia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau țării lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști

cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERÉSC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~ești.) 2. v. divin. 3. v. providențial.

CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.

CERESC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~.) 2. (BIS.) divin, dumnezeiesc, sfînt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sînt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 3. (BIS.) divin, dumnezeiesc, providențial. (Dar ~.)

ceresc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB.

Intrare: ceresc
ceresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceresc
  • cerescul
  • cerescu‑
  • cerească
  • cereasca
plural
  • cerești
  • cereștii
  • cerești
  • cereștile
genitiv-dativ singular
  • ceresc
  • cerescului
  • cerești
  • cereștii
plural
  • cerești
  • cereștilor
  • cerești
  • cereștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceresc

  • 1. Care ține de bolta cerului, care se află pe cer, privitor la bolta cerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Corp ceresc.
      surse: DLRLC
    • Cu fruntea-n țărînă plîngînd azi ne vezi Din slavă, cerescule soare. GOGA, P. 57.
      surse: DLRLC
    • Vezi printr-a nopții stele ce rază luminoasă Revarsă-n a sa cale luceafărul ceresc? ALECSANDRI, P. I 136.
      surse: DLRLC
    • Omule... Te bizuiești să afli înuntrul pe dinafară Și să însemnezi și pravili pe-a mișcărei cerești cale. CONACHI, P. 276.
      surse: DLRLC
  • 2. în practicile religioase Care vine din cer.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: divin dumnezeiesc 2 exemple
    exemple
    • Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească întru împărăția cerească. CREANGĂ, A. 22.
      surse: DLRLC
    • An noul Aștept minunea-ți ca o cerească lege. ALEXANDRESCU, P. 79.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Oștile (sau cetele) cerești = îngerii, cetele îngerești.
      surse: DLRLC
  • 3. Ca cerul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pielea avea o albeață de sidef, părul de aur, ochii albaștri vii, de-o seninătate cerească. BART, E. 375.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Și-apoi, cu un sărut, să-nchid anume Cereștii ochi, și-n ei, vrăjita lume. TOMA, V. 126.
      surse: DLRLC
    • Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zîmbirea-i e cerească, privirea ei, amor. ALEXANDRESCU, M. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cer + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98