CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

celest, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 187 / Pl: ~ești, ~e / E: fr céleste] 1- 3 Ceresc. 4 Din ceruri. 5 (Fig) Îngeresc. 6 (Fig) Foarte frumos.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Livr.; poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din fr. céleste, lat. caelestis.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, termen poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. Armonia mișcărilor tale tăcute îmi dă o idee despre armonia celestă care mă întovărășea ca pilot. CAMIL PETRESCU, T. II 187.

CELEST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc; fig. foarte frumos, minunat. – Fr. céleste (lat. lit. caelestis).

CELEST, -Ă adj. 1. Ceresc. 2. (Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr. céleste, it. celeste, cf. lat. caelestis].

CELEST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr. céleste, lat. caelestis)

CELEST ~stă (~ști, ~ste) livr. poet. 1) Care ține de cer; propriu cerului; ceresc. Spațiu ~. 2) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; divin. /<fr. céleste, lat. celestis

celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste

celest (livr.) adj. m., pl. celești; f. celestă, pl. celeste

celest adj. m., pl. celești; f. sg. celestă, pl. celeste

CELEST adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, minunat, sfânt, splendid, superb.

celest adj. v. CERESC. DIVIN. DUMNEZEIESC. MINUNAT. SFÎNT. SPLENDID. SUPERB.

Celest ≠ pământesc, teluric, terestru