cedare sf [At: MAIORESCU, D. II, 117 / Pl: ~dări / E: ceda] 1 Renunțare, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune a ceva Si: cedat¹ (1). 2 Renunțare la punctul propriu de vedere într-o discuție, aprobând pe oponent Si: cedat¹ (2). 3 Supunere. 4 Încetare a rezistenței Si: cedat¹ (4). 5-6 Oferire (a locului său ori) a priorității la trecere Si: cedat¹ (5-6). 7 (Spt) Abandonare a întrecerii sportive, recunoscându-se învins Si: cedat¹ (7). 8 Ameliorare a unei boli Si: cedat¹ (8). 9 Descreștere a intensității unei dureri Si: cedat¹ (9). 10-11 (Încovoiere sau) rupere a unor obiecte care nu rezistă unei presiuni Si: cedat¹ (10-11). 12-13 (Imposibilitate a unei uși de a rezista la forțare sau) eliberare a trecerii blocate printr-un obstacol Si: cedat¹ (12-13).

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda.

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei.

CEDÁRE s.f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. [< ceda].

ceda [At: NEGRUZZI, S. I. 331 / Pzi: ~dez (înv; nob) (1) ced, (2) cezi, (3) cedă / E: fr céder] 1 vt A renunța, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune asupra unui obiect, asupra unei proprietăți. 2 A da cuiva dreptate. 3 vi A se supune. 4 vi A înceta să mai reziste. 5-6 vt A oferi (locul său ori) prioritate la trecere. 7 vt (Spt) A abandona întrecerea, recunoscându-se învins. 8 vi (D. boli) A se ameliora. 9 vi (D. dureri) A descrește în intensitate. 10-11 vi (Frm; d. obiecte) A se încovoia sau a se rupe, nerezistând unei presiuni. 12-13 vi (D. uși, obstacole) A nu rezista unei forțări sau a permite trecerea.

CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa ceva (un obiect, o proprietate etc.) cuiva, renunțînd la dreptul său. Îți cedez biletul meu de concert. ◊ Fig. Strigați, pe cei ce au rămas. Pînă la unul, nu cedăm un pas! Nainte! Nainte! BENIUC, V. 52. ◊ (Construit cu prep. «din») Nu cedez nimic din dreptul meu. ♦ (Mai ales în trecut) A trece ceva altuia prin vînzare. A ceda un fond de comerț. 2. Intranz. A da cuiva dreptate, a înceta de a-i. mai rezista (într-o discuție, într-o deosebire de păreri etc.), a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins, a renunța la luptă.3. Intranz. (Despre manifestările unei boli: temperatură, dureri etc.) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei împingeri sau unei apăsări; a se încovoia; a se rupe. Am împins cu putere în ușă și ușa a cedat. Pereții galeriei au cedat.

CEDÁ, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa cuiva un bun (gratuit sau prin vânzare), renunțând la dreptul de posesiune. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțând la luptă). 3. Intranz. (Med.; despre manifestările unei boli) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se rupe. – Fr. céder.

CEDÁ vb. I. 1. tr. A lăsa, a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. 2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins, a înceta întrecerea, lupta. 3. intr. (Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descrește, a scădea. 4. intr. (Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apăsare, a se rupe. [< fr. céder].

CEDÁ vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. ◊ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea. ◊ (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat. cedere)

A CEDÁ ~éz 1. tranz. 1) (bunuri aflate în proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ poziția (sau pozițiile) a se retrage. 2) (mărfuri, mai ales deficitare) A trece prin vânzare în posesia altei persoane; a abandona în schimbul unei despăgubiri. 2. intranz. 1) A înceta de a mai opune rezistență (fizică sau morală); a se recunoaște învins. ~ într-o luptă. 2) (despre lucruri, construcții, piese etc.) A nu mai rezista la acțiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scădea în intensitate. /<fr. céder

cedà v. 1. a lăsa de bună voie: cedez dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se supune. 3. a se încovoia sub o greutate.

*cedéz v. tr. (fr. céder, d. lat. cédere, cessum. V. con-, de-, ex-, pre-, pro-, pur- și suc-ced, ac-, de-, ex-, pro- și suc-ces). Las, părăsesc: a ceda cuĭva locu. Vînd. V. intr. Mă supun: a ceda forțeĭ. Mor: a ceda dureriĭ. Mă recunosc inferior: a ceda merituluĭ. Mă plec, nu maĭ rezist: scara a cedat greutățiĭ și s’a frînt.

cedáre s. f., g.-d. art. cedắrii; pl. cedắri

cedáre s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări

cedá (a ~) vb., ind. prez. 3 cedeáză

cedá vb., ind. prez. 1 sg. cedéz, 3 sg. și pl. cedeáză

CEDÁRE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)

CEDARE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)