capitulare sf [At: MARX, C. 34 / Pl: ~lări / E: capitula] 1 (D. o armată, o cetate, un stat etc.) încetare a ostilităților și acceptare a condițiilor impuse de învingător Si: capitulație (1). 2 (Fig; d. oameni) Cedare în fața piedicilor, a greutăților etc. Si: renunțare. 3 (Fig; d. oameni) Încetare a unei acțiuni, a unei discuții etc.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. Convenție de capitulare. ♦ Fig. Părăsire a unei poziții ideologice, înfrîngere (într-o discuție sau într-o chestiune oarecare). Vartolomeu Diaconu se înduioșă de această prea repede capitulare. C. PETRESCU, A. 279.

CAPITULARE, capitulări, s. f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei.

CAPITULARE s.f. Acțiunea de a capitula și rezultatul ei. [< capitula].

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

capitulare (predare) s. f., g.-d. art. capitulării; pl. capitulări

CAPITULARE s. (MIL.) cedare, predare, (înv.) închinare. (~ cetății.)

CAPITULARE s. v. cedare, renunțare.

CAPITULARE s. (MIL.) predare. (înv.) închinare. (~ cetății.)

capitulare s. v. CEDARE. RENUNȚARE.