9 definiții pentru cedare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cedare sf [At: MAIORESCU, D. II, 117 / Pl: ~dări / E: ceda] 1 Renunțare, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune a ceva Si: cedat1 (1). 2 Renunțare la punctul propriu de vedere într-o discuție, aprobând pe oponent Si: cedat1 (2). 3 Supunere. 4 Încetare a rezistenței Si: cedat1 (4). 5-6 Oferire (a locului său ori) a priorității la trecere Si: cedat1 (5-6). 7 (Spt) Abandonare a întrecerii sportive, recunoscându-se învins Si: cedat1 (7). 8 Ameliorare a unei boli Si: cedat1 (8). 9 Descreștere a intensității unei dureri Si: cedat1 (9). 10-11 (Încovoiere sau) rupere a unor obiecte care nu rezistă unei presiuni Si: cedat1 (10-11). 12-13 (Imposibilitate a unei uși de a rezista la forțare sau) eliberare a trecerii blocate printr-un obstacol Si: cedat1 (12-13).

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. – V. ceda.

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. – V. ceda.

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda.

CEDÁRE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei.

CEDÁRE s.f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. [< ceda].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cedáre s. f., g.-d. art. cedắrii; pl. cedắri

cedáre s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEDÁRE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)

CEDARE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)

Intrare: cedare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cedare
  • cedarea
plural
  • cedări
  • cedările
genitiv-dativ singular
  • cedări
  • cedării
plural
  • cedări
  • cedărilor
vocativ singular
plural

cedare

etimologie:

  • vezi ceda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN