cedare sf [At: MAIORESCU, D. II, 117 / Pl: ~dări / E: ceda] 1 Renunțare, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune a ceva Si: cedat¹ (1). 2 Renunțare la punctul propriu de vedere într-o discuție, aprobând pe oponent Si: cedat¹ (2). 3 Supunere. 4 Încetare a rezistenței Si: cedat¹ (4). 5-6 Oferire (a locului său ori) a priorității la trecere Si: cedat¹ (5-6). 7 (Spt) Abandonare a întrecerii sportive, recunoscându-se învins Si: cedat¹ (7). 8 Ameliorare a unei boli Si: cedat¹ (8). 9 Descreștere a intensității unei dureri Si: cedat¹ (9). 10-11 (Încovoiere sau) rupere a unor obiecte care nu rezistă unei presiuni Si: cedat¹ (10-11). 12-13 (Imposibilitate a unei uși de a rezista la forțare sau) eliberare a trecerii blocate printr-un obstacol Si: cedat¹ (12-13).

CEDARE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda.

CEDARE, cedări, s. f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei.

CEDARE s.f. Acțiunea de a ceda și rezultatul ei. [< ceda].

cedare s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări

cedare s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări

cedare s. f., g.-d. art. cedării; pl. cedări

CEDARE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)

CEDARE s. renunțare, (fig.) capitulare. (O ~ deliberată.)