5 intrări

73 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceála interj.] – Onomatopee.

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceála interj.] – Onomatopee.

cea [At: ALECSANDRI, T. 1753 / V: ~la, ța, țála, țeála / E: fo] 1 i Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. 2 sf Partea dreaptă.

CEA interj. Strigăt cu care se mînă boii (mai rar caii) de la stingă spre dreapta. Hăis și cea!gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74. Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32. ◊ Fig. în oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320. ♦ (Substantivat) Dreapta,partea dreaptă. Să trag... Eu la hăis, puica la cea. ȘEZ. IV 140. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de mișcare) La dreapta. Dete cea pe lîngă boi. TEODORESCU, P. P. 296. – Variante: ceála (ALECSANDRI, la TDRG), ceálă (LESNEA, I. 52) interj.

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceála interj.]

CEA interj. (se folosește pentru a îndemna boii spre dreapta).Bou de ~ bou care se înjugă în partea dreaptă. /Onomat.

cea! (ceala!) int. strigătul către boi ca să apuce la dreapta (în opozițiune cu hăis) [Onomatopee].

2) cea (ea dift.), strigăt adresat bouluĭ din stînga ca s’apuce la dreapta (Cp. cu ung. csá csálé, csáli, cselö, pol. chale. V. ceală. – Se zice și ța. V. hăĭs.

CEÁLA interj. v. cea.

CEL, CEA, cei, cele, adj. pron. dem. (antepus), art. adj., pron. dem. I. Adj. pron. dem. (antepus) (Pop.) (Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau în timp, de vorbitor) Ia în brațe cea căldare.Expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm. II. Art. adj. 1. (Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ștefan cel Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea copac. 3. (Urmat de „mai” formează superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (În loc. adv.) Cel mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil, în cazul extrem. Cel puțin = a) minimum; b) măcar, barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Cel bogat. III. Pron. dem. 1. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau timp, de vorbitor) Cel de dincolo. ◊ (Loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul. (Intră în formarea unui pronume relativ compus) 2. Cel ce = care. [Gen.-dat. sg. celui, celei, gen.-dat. pl. celor] – Din acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).

CÉLA, CÉEA, ceia, celea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe și diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta... ♦ (Intră în formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. pron. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.-dat. sg. celuia, celeia, gen.-dat. pl. celora] – Din acela, aceea (cu afereza lui a).

ceála-céa [At: CIHAC II, 47 / E: ceala + cea] 1-2 i, sf (Strigăt cu care se îndeamnă boii spre) dreapta.

cel2, cea [At: LET. II, 202/12 / Pl: cei, cele, G-D: celui, celei, celor / E: acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică)] 1-2 ad (Antepus) Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau timp, de vorbitor. 3 ad (Îs) Cea lume Lumea cealaltă. 4 ard (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Precizează că substantivul determinat este cunoscut dintr-o informație anterioară. 5 ard (Îla) Cel de pe (sau din, dal după) urmă Ultimul. 6 ard (Îls) Cea (mai) de pe (sau din, dal după) urmă dorință Dorință din urmă (înainte de moarte). 7 ard (Îal) Urma urmelor. 8 ard (Îav) În cele (sau cea) (mai) de pe (ori din, dal după) urmă La urma urmelor. 9 ard (Îal) În sfârșit. 10-11 ard (Îla) Cel de apoi Ultimul (cu care se sfârșește lumea). 12 ard (Îla) Cea (mai) de apoi Cea din urmă Si: ultima. 13 ard (Precedă un adjectiv; înv) Arată că însușirea exprimată de adjectiv este în centrul atenției vorbitorului. 14 ard (Urmat de mai) Formează superlativul relativ. 15 ard (Îlav) Cel mult Maximum. 16 ard (Îal) În cazul cel mai favorabil. 17 ard (Îlav) Cel puțin Minimum. 18 ard (Îal) Măcar. 19 ard (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Persoana care este... 20 ard (Bot; îc) Cele-cinci-degete Buruiană de leac, cu cinci ramuri ca degetele, ce crește în păduri și pe câmpii. 21-24 pd Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în timp (în spațiu sau), de vorbitor. 25 pd Determinat de un adjectiv, înlocuiește substantivul exprimat anterior, spre a evita repetarea lui. 26 pd (Se repetă după o pauză, spre a explica substantivul precedent) Și acesta este... 27 pd (Îs; înlocuiește un substantiv nenumit, de la sine înțeles) Cel bun Omul bun. 28 pd (Îs) Cele trebuincioase Lucrurile trebuincioase. 29 pd (Îs) Cele sfinte Sfânta cuminecătură. 30 pd (Pop; îs) Cel pădureț Sifilis. 31 pd (Pop; îs) Cel pierit Sifilis. 32 pd (Pop; îs) Cel adânc (sau fără fund) Abis. 33 pd (Pop; îas) Haos. 34 pd (Pop; îs) Cel alb Înger care păzește o comoară Cf știma banilor. 35 pd (Med pop; îs) Cei-răi Boală de care (omul sau) vita se umflă ca un burduf. 36 pd (Med pop; îls) Cel rău Răul cel mare Cf ceas rău. 37 pd (Îls) Cel de sus Dumnezeu. 38 pd (Pop; eufemistic; îls) Cel de pe comoară (sau cu coarne, din bolovani, cu chitia, cu căciula roșie, din puț, din baltă, de pe scorbură) Drac. 39-40 pr (Îs) Cel ce (Acela) care. 41 pr (Îas) Împreună cu verbul a fi, scoate în relief subiectul unei acțiuni. 42 pr (Înv; îa) Cine. 43-44 pr (Îs) Cel care Cel ce (36-37).

cela, ceea [At: COD. VOR. 95/8 / V: ceala, ceaia, celași, ceeași / Pl: ceia, celea, G-D: celuia, celeia, celora / E: acela, aceea (cu afereza lui a)] 1 pd (Pop) Acela. 2 pd (Când se referă la cea mai îndepărtată dintre două poziții) Celălalt. 3 pd (Îs) Toate cele Totul. 4 pd (Îs) Multe cele Diverse. 5 pd (Îs) Alte cele Altceva. 6 pd (Îlav) Ba ceea..., ba ceea Ba una, ba alta. 7 pd (Înv; îlav) Cealea între cealea (Exprimă un superlativ) Deosebit de bune, de alese, de mari etc. 8 pd (În corelație cu ceasta) Una sau alta. 9 pd (În corelație cu sine însuși) Unul-altul. 10 pd (Îlpr) Cela de cela Care mai de care. 11 pd (Pop; îlav) Iasta ceea Una-alta. 12 (Îlav) Ceea ce Ce (relativ). 13 pr (Înv; îlav) Ca ceaia ce Ca unul care. 14 pr (Îal) Deoarece. 15 pd (Înv; îlav) Pentru ceaia ce Pentru că. 16 pr (Înv; îclav) Acela cela ce Acela care. 17 pr (Înv; îlav) Fiecine cela ce Oricine. 18 ad (Pop; postpus) Acela. 19 ad (Pop) Cel pe care-l cunoaște auditorul, despre care s-a mai vorbit, cu diverse conotații: lipsă de considerație, indiferență etc.

ță1[1] i vz cea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: cea (interj.)
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • cea
ceala interjecție
interjecție (I10)
  • ceala
ceală interjecție
interjecție (I10)
  • cea
Intrare: buruiana-celor-slabi
buruiana-celor-slabi substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiana-celor-slabi
plural
  • buruienile-celor-slabi
genitiv-dativ singular
  • buruienii-celor-slabi
plural
  • buruienilor-celor-slabi
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-cel-perit
buruiană-de-cel-perit substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-cel-perit
  • buruiana-de-cel-perit
plural
  • buruieni-de-cel-perit
  • buruienile-de-cel-perit
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-cel-perit
  • buruienii-de-cel-perit
plural
  • buruieni-de-cel-perit
  • buruienilor-de-cel-perit
vocativ singular
plural
Intrare: cel
cel3 (adj.) adjectiv articol pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cel
  • cea
plural
  • cei
  • cele
genitiv-dativ singular
  • celui
  • celei
plural
  • celor
  • celor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cela
  • ceea
plural
  • ceia
  • celea
genitiv-dativ singular
  • celuia
  • celeia
plural
  • celora
  • celora
Intrare: cela
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cela
  • ceea
plural
  • ceia
  • celea
genitiv-dativ singular
  • celuia
  • celeia
plural
  • celora
  • celora
cel3 (adj.) adjectiv articol pronume
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • cel
  • cea
plural
  • cei
  • cele
genitiv-dativ singular
  • celui
  • celei
plural
  • celor
  • celor

cea (interj.) ceala ceală

  • 1. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hoc (interj.) antonime: hăis attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hăis și cea! – gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74.
      surse: DLRLC
    • Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32.
      surse: DLRLC
    • figurat În oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320.
      surse: DLRLC

etimologie:

cel cela

  • 1. adjectiv pronominal demonstrativ antepus popular Arată că ființa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spațiu sau în timp, de vorbitor.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • comentariu Precedă substantivul; de obicei însă urmează după substantiv, având forma cela, ceea.
    exemple
    • Ia în brațe cea căldare.
      surse: DEX '09
    • Vezi tu muntele cela de colo? Să nu te ducă păcatele să vînezi pe-acolo, că este nevoie de cap. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Ia mai sfîrșește o dată cu lupul cela; altăceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123.
      surse: DLRLC
    • Vorba ceea: La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189.
      surse: DLRLC
    • Ah! unde-i vremea ceea cînd eu ceream un vad Să ies la lumea largă... EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • La cea casă mare Cu ferești în soare, Multe buți de toate Se lovesc în coate. ALECSANDRI, B. P. 121.
      surse: DLRLC
    • Și merge și merge, pînă cînd, pe înserate, ajunge la curțile cele. CREANGĂ, P. 301.
      surse: DLRLC
    • Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că sîntem doi, Aș mai sta cu el de vorbă, Mai uitînd cele nevoi. VLAHUȚĂ, P. 9.
      surse: DLRLC
    • Chirică, cum îi treaba băieților, se acățăra pe cele garduri. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • Vino, moș Trohine, de gioacă cu noi; hai, doar ți-i mai scutura din cele bătrînețe. ALECSANDRI, T. 380.
      surse: DLRLC
    • Ia deci în brațe cea ploscă burduhoasă și-ți răcorește gîtlejul. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea. ALECSANDRI, P. P. 3.
      surse: DLRLC
  • comentariu Moldova Transilvania Mai ales în forma cela, ceea, stă totdeauna înaintea substantivului, fiind mai accentuat decât acesta.
    exemple
    • Ține de cela capăt de țiglă și eu oi ține de cestălalt. SBIERA, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Da bine, moșnege, cînd ai venit în cela rînd parcă erai în toată mintea. CREANGĂ, P. 83.
      surse: DLRLC
    • Priveam Prutul cum curge și fericeam pe cazacul cu barca lungă de la pichetul din ceea parte. NEGRUZZI, S. I 61.
      surse: DLRLC
    • Și spre Dunărea pleca, Apa-n două despica Și sălta din val în val Pîn’ sosea la cela mal. ALECSANDRI, P. P. 132.
      surse: DLRLC
    • comentariu1. expresie Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Ajunse fiul oii pe cea lume. RETEGANUL, P. I 65.
        surse: DLRLC
      • S-a chinuit așa pînă despre ziuă, dar în zadar, căci împăratul parcă era dus pe ceea lume. CREANGĂ, P. 98.
        surse: DLRLC
      • Muri după ce mîncă trei oi fripte și bău o balercă de pelin, zicînd că nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd și însetat. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
  • 2. articol adjectival Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Fruntea ta cea lată. Ștefan cel Mare. Ion-vodă cel Cumplit. Mircea cel Bătrân.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Robia și proprietatea cea mare trebuiră a produce... relele lor. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
    • Voi părăsi locașul unde-am nădejduit, Pe aripile morții celei mîntuitoare. ALEXANDRESCU, M. 7.
      surse: DLRLC
    • Ochii tăi cei negrișori Umple-mi trupul de fiori, Fruntea ta cea albineață Umple-mi sînul de dulceață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31.
      surse: DLRLC
    • Iar steaua cea polară-i arată a lui cale. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
    • La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • comentariu Când substantivul este determinat de mai multe adjective, articolul «cel» se pune o singură dată.
      exemple
      • Doar zefirul Musafirul Cel șăgalnic și pribeag A trecut pe lîngă prag. IOSIF, V. 137.
        surse: DLRLC
  • 3. articol adjectival Precedă un numeral ordinal sau cardinal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cele trei fete. Cel de-al treilea copac.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă, iară el devine tatăl. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • Cîtă poamă e tomnie, Nice una nu-i dulcie Ca măicuța cea dîntîie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (la) plural Determină numerale cardinale care exprimă un număr cunoscut de obiecte sau ființe sau un grup de obiecte sau ființe cu însușiri comune.
      exemple
      • Am primit cei două sute de lei.
        surse: DLRLC
      • Să-și aleagă de soție pe una din cele trei fete. ISPIRESCU, L. 5.
        surse: DLRLC
      • I-a spus ce se petrecuse... în cele două nopți din urmă. CREANGĂ, P. 99.
        surse: DLRLC
  • 4. articol adjectival Urmat de „mai” formează superlativul relativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cel mai bun.
      surse: DEX '09
    • Țara în care împărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pămîntului. CREANGĂ, P. 183.
      surse: DLRLC
    • Ajunse... una din cele mai frumoase provincii ale întinsei împărății romane. BĂLCESCU, O. II 11.
      surse: DLRLC
  • 5. articol adjectival Substantivează adjectivul pe care îl precedă.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 9 exemple
    exemple
    • Cel bogat.
      surse: DEX '09
    • Tîrziu de tot s-a ridicat, Și ochii-i se făcură grei Ca celui îmbătat, Și spre fîntînă s-a plecat. Privind în fundul ei. COȘBUC, P. I 231.
      surse: DLRLC
    • Ipate, ca cel cu grija în spate, se frămîntă și, obosit fiind, se lasă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158.
      surse: DLRLC
    • În țara orbilor, cel c-un ochi e împărat. NEGRUZZI, S. I 248.
      surse: DLRLC
    • Sămănat-am mac în prag, Să vie cine mi-i drag, Ș-a ieșit macul mărunt, Luatu-m-a cel urît. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169.
      surse: DLRLC
    • Ea seamănă celora îndrăgiți de singuri ei-și. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • Nemaifiind supărat de nimene, trage Ioan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 313.
      surse: DLRLC
    • Și turna d-asupra-n coș Grîu mărunțel de cel roș. TEODORESCU, P. P. 147.
      surse: DLRLC
    • Ipolit nu m-asculta, dedat fiind cu totul a ceti cele scrise în tăbliți. NEGRUZZI, S. I 46.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Determină un participiu, un adjectiv sau o locuțiune adjectivală, dându-i valoare de substantiv.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Înlocuiește substantivul exprimat mai înainte, spre a evita repetarea lui.
      exemple
      • Nu se știa care din toate acele vorbe este cea adevărată. CREANGĂ, P. 233.
        surse: DLRLC
      • Mîndra naltă și subțire E făcută spre iubire; Mîndra mică, rotunjoară, Cu iubirea te omoară... Place-mi și cea năltișoară. Place-mi și cea rotunjoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 76.
        surse: DLRLC
  • 6. pronume demonstrativ Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spațiu sau timp, de vorbitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Cel de dincolo.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 6.1. locuțiune substantivală Cel de sus = Dumnezeu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Copiii și nevasta să-i las în știrea celui de sus. CREANGĂ, P. 46.
    • 6.2. locuțiune substantivală popular Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Al dracului băiet! Parcă ești ceI de pe comoară, măi, de știi toate cele. CREANGĂ, P. 150.
        surse: DLRLC
    • 6.3. locuțiune (Cu valoare de numeral ordinal) Cel din urmă sau cel (mai) de pe urmă = ultimul.
      exemple
      • Încă-ți mai dau o dată carul, dar asta ți-a fi cea din urmă. CREANGĂ, P. 45.
        surse: DLRLC
      • Am auzit cele de pe urmă cuvinte ale lor. ALECSANDRI, T. II 24.
        surse: DLRLC
    • 6.4. locuțiune adverbială În cele din urmă sau în cele (mai) de pe urmă = la urma urmelor, în sfârșit.
      exemple
      • În cele mai de pe urmă dete și peste calul tatălui său din tinerețe, răpciugos, bubos și zăcînd pe coaste. ISPIRESCU. L. 15.
        surse: DLRLC
    • 6.5. expresie Cea mai de pe urmă = ultima dorință (înainte de moarte).
      exemple
      • Să împlinească cea mai de pe urmă a moșului. CREANGĂ. P. 184.
        surse: DLRLC
  • 7. pronume demonstrativ Intră în formarea unui pronume relativ compus.
    surse: DEX '09
    • 7.1. Cel ce = care
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).
    surse: DEX '09 DEX '98

cela cel

  • comentariu pronume demonstrativ Se folosește postpus.
    surse: DEX '09
  • 1. pronume demonstrativ popular Indică o ființă sau un lucru mai depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: acela attach_file 2 exemple
    exemple
    • Golanul naibii, care-ndopa la merindea celuia, dete din umeri și zise... RETEGANUL P. I 22.
      surse: DLRLC
    • Tu ai dreptate; cela aiurează. ISPIRESCU, L. 178.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Toate cele(a) = totul, toate.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Se vede că Ileana Cosinzeana era năzdrăvană și știa toate celea. RETEGANUL, P. III 21.
        surse: DLRLC
      • Cînd m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi aș lua cîmpii. CREANGĂ, P. 77.
        surse: DLRLC
      • Și era una la părinți. Și mîndră-n toate cele. EMINESCU, O. 1 167.
        surse: DLRLC
      • Să ne închipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte și toate celea din ea reduse în analogie. EMINESCU, N. 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Multe cele(a) = multe și diverse.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Multe cele-ai petrecut Și toate le-ai isprăvit. SEVASTOS, N. 146.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Alte cele(a) = alte lucruri.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: altceva attach_file 2 exemple
      exemple
      • Domnul... ne-a chemat ieri la lucru, iar eu, avînd alte cele pe acasă, mi-am trimes nevasta. RETEGANUL, P. II 49.
        surse: DLRLC
      • Sărutări erau răspunsuri La-ntrebări îndeosebi. Și de alte cele-n lume N-aveai vreme să întrebi, EMINESCU, O. I 112.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie Ba ceea..., ba ceea... = ba una..., ba alta...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Băbătia lui de la o vreme încoace nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi: ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită... CREANGĂ, P. 111.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Intră în formarea unor pronume relative compuse:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.5.1. Cel (sau cela, la plural cei) ce sau cel (la plural cei) care = acela (sau aceia) care.
        exemple
        • Fraților, a cuvîntat el, umpleți iar cupele și beți și pentru cei care ar lupta și de-acum înainte împotriva asupritorilor și viclenilor. SADOVEANU, N. P. 268.
          surse: DLRLC
        • Cel ce în astă lume a dus numai durerea Nimic n-are dincolo, căci morți, sînt cei muriți. EMINESCU, O. I 59.
          surse: DLRLC
        • Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor. Merită să-l poarte, spre rușinea lor. BOLINTINEANU, P. I 4.
          surse: DLRLC
        • Nu e nebun cel ce mănâncă șapte pite, ci cela ce i le dă.
          surse: DLRLC
      • 1.5.2. Ceea (sau cele, celea) ce = lucrul (sau lucrurile) care.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ce attach_file 4 exemple
        exemple
        • Ei, fata mea, nu ți-am spus eu că nu se mănîncă tot ceea ce zboară? ISPIRESCU, L. 14.
          surse: DLRLC
        • Întorcîndu-se roabele, spuse doamnei lor cele ce văzură. ISPIRESCU, L. 24.
          surse: DLRLC
        • Și-a pus mînile în cap de ceea ce-a găsit acasă. CREANGĂ, P. 290.
          surse: DLRLC
        • Este și păcat a pune pe lume să citească ceea ce n-a fost. GHICA, S. 89.
          surse: DLRLC
  • exemple
    • Omul cela. Femeia ceea.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • acela, aceea (cu afereza lui a).
    surse: DEX '09 DEX '98