32 de definiții pentru cea (interj.)

din care

Explicative DEX

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.] – Onomatopee.

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.] – Onomatopee.

cea [At: ALECSANDRI, T. 1753 / V: ~la, ța, țala, țeala / E: fo] 1 i Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. 2 sf Partea dreaptă.

CEA2 ! sau CEALA ! CEA ! interj. 1 Strigătul cu care se ’ndeamnă boii ca s’apuce la dreapta; (P): unul zice hăis! și altul cea!, unul trage la stînga și altul la dreapta, unul vrea într’un fel și altul într’alt fel: Te dau toate de sminteală Ș’apuci hoisa ’n loc de ceală! (ALECS.) 2 Bou de cea! boul de pe partea stîngă a tînjelei: argatul mîna boii pe din cea (S.-ALD.).

CEA interj. Strigăt cu care se mînă boii (mai rar caii) de la stînga spre dreapta. Hăis și cea!gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74. Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32. ◊ Fig. în oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320. ♦ (Substantivat) Dreapta, partea dreaptă. Să trag... Eu la hăis, puica la cea. ȘEZ. IV 140. ◊ (Adverbial, pe lîngă verbe de mișcare) La dreapta. Dete cea pe lîngă boi. TEODORESCU, P. P. 296. – Variante: ceala (ALECSANDRI, la TDRG), cea (LESNEA, I. 52) interj.

CEA interj. Strigăt cu care se mînă boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceala interj.]

CEA interj. (se folosește pentru a îndemna boii spre dreapta).Bou de ~ bou care se înjugă în partea dreaptă. /Onomat.

cea! (ceala!) int. strigătul către boi ca să apuce la dreapta (în opozițiune cu hăis) [Onomatopee].

2) cea (ea dift.), strigăt adresat bouluĭ din stînga ca s’apuce la dreapta (Cp. cu ung. csá csálé, csáli, cselö, pol. chale. V. ceală. – Se zice și ța. V. hăĭs.

CEALA interj. v. cea.

CEALA interj. v. cea.

CEALA interj. v. cea.

ceala1 i, sf vz cea

ceala-cea [At: CIHAC II, 47 / E: ceala + cea] 1-2 i, sf (Strigăt cu care se îndeamnă boii spre) dreapta.

ța2 i vz cea

țala i vz cea

ță1[1] i vz cea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țeala i vz cea

CEALA 👉 CEA2.

CIA... – CEA...

ȚA! interj. Mold. = CEA!2

CEALA interj, v. cea.

CEA interj. v. cea.

ceala int. Mold. V. cea: când noi vroiam să facem haisa, ne sfătuiai să luăm ceala AL.

ceála (ea dift. V. cea 2) adv. La dreapta (numaĭ în loc: unu hăĭsa, altu ceala, adică „fără concordie”). – Și ceală.

Ortografice DOOM

cea3 interj.

cea3 interj.

Etimologice

cea interj. – Strigăt cu care se mînă boii la dreapta. – Var. ceala, ța. Lat. ecce hac (Drăganu, Dacor., III, 692), cf. it. qua „pe aici”, fr. ça, sp. acá (Drăganu crede că var. ceala reprezintă lat. ecce hac illac). După Philippide, ZRPh., XXXI, 302; Nandriș, RF, I (1928), 185-8 și DAR, este art. cea (m. cel) și trebuie interpretată ca expresie eliptică, în loc de cea parte. Pentru Iordan, BF, IX, 117, este vorba de o creație expresivă. Din rom. provin mag. csá(h), csále (Drăganu, Dacor., III, 692), rut. ča(la) (Miklosich, Wander., 16); pol. chala, sb. ča. Poate trebuie adăugat aici ceaș (var. ceas), interj. (se folosește la mulsul vacilor, pentru a le cere să-și mute piciorul), care ar putea fi de asemenea creație spontană dar care, în realitate, se poate considere ca un comp. de la cea cu și, ca aciși, așași, atunceși, etc. După Philippide, ZRPh., XXXI, 302, din lat. cessa, imperativ de la cessare; însă acestă explicație se bazează pe var., mai puțin frecventă decît ceaș, și nu ține de o circumstanță caracteristică și anume că ceaș, la fel ca cea, se poate folosi numai pentru animale bovine. Aceeași interj. se folosește ca îndemn pentru a urina, uz în care coincide cu tc. ciș „urină”.

Sinonime

CEA interj. (Ban.) hoc! (~!, Plăvane.)

CEA interj. (Ban.) hoc! (~!, Plăvane.)

Antonime

Cea ≠ hăis

Regionalisme / arhaisme

cea, interj. Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică (DEX, MDA); lat. ecce hac (Drăganu, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).

cea, interj. – Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică (DEX, MDA); lat. ecce hac (Drăganu, cf. DER), cf. it. qua „pe aici”, fr. ça. Cuv. rom. > magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).

cea, interj. – Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois = la stânga). – Formă onomatopeică; Lat. ecce hac, cf. it. qua „pe aici”. Din rom. provin magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).

Intrare: cea (interj.)
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • cea
ceala interjecție
interjecție (I10)
  • ceala
țeala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țala
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceală interjecție
interjecție (I10)
  • cea
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceainterjecție

  • 1. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hoc antonime: hăis
    • format_quote Hăis și cea! – gem sub poveri. carele greoaie. IOSIF, V. 74. DLRLC
    • format_quote Începură a plesni boii, mînîndu-i: cea, Surilă, ho, bourean, ho! RETEGANUL, P. V 32. DLRLC
    • format_quote figurat În oaste am fost numai de zbucium: hăis, haram, cea, haram! CREANGĂ, P. 320. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Partea dreaptă; dreapta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să trag... Eu la hăis, puica la cea. ȘEZ. IV 140. DLRLC
    • 1.2. (și) adverbial La dreapta. DLRLC
      • format_quote Dete cea pe lîngă boi. TEODORESCU, P. P. 296. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.