BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, (reg.) batăr. [Var.: (reg.) báremi, bárim adv.] – Din bg., sb. barem.

barem² [At: ȘINCAI, HR. I, 8 / V: -rim / E: bg барем, srb barem] 1 av Măcar. 2 c (îvr) Deși.

bárem¹ adv. Măcar, cel puțin. Barem să-mi fi dat și mie un exemplar din extrasele primite de la editură. • și báremi, bárim adv. /<tc. barim, bg. барем, srb. barem.

BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, batăr. [Var.: báremi, bárim adv.] – Din bg., scr. barem.

BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin, încai, încaltea. Barem să nu ne facem de rîs față de cei din tîrg. GALAN, Z. R. 12. Dacă-i vremea de făcut dreptate, barem să fie și pentru muierea mea. DUMITRIU, B. F. 66. Leonida a început să stăruie ca barem să se strămute la Misii episcopia de Buzău. CARAGIALE, O. II 183. – Variante: báremi (REBREANU, P. S. 13), bárim (ISPIRESCU, L. 123) adv.

BÁREM¹ adv. Măcar, cel puțin. Barem să nu ne facem de rîs față de cei din tîrg (GALAN). [Var.: báremi, bárim adv.] – Bg., sb. barem.

BÁREM adv. (atribuie celor spuse o ultimă restricție admisibilă) Cel puțin; măcar; încaltea. ~ în ultimul moment. /<bulg., sb. barem

bàrem conj. încaltea, cel puțin. [Serb. BAREM].

bárem V. barim.

barémi av, c vz barem²

barim av, c vz barem²

báremi adv. v. barem¹.

bárim adv v. barem¹.

BÁREMI adv. v. barem.

BÁRIM adv. v. barem.

bárim conj. (turc. barim, d. pers. bari; ngr. báremu, bg. bare, sîrb. bar, barem, cel puțin). Fam. Batîr, măcar, cel puțin, încaĭ. – Și bárem și bárîm.

barem¹ adv.

barem¹ adv.

bárem adv.

barem (adv.)

barem adv.

BÁREM conj. v. deși.

BÁREM adv. v. măcar.

BAREM conj. v. DEȘI.

BAREM adv. măcar, (înv. și reg.) încai, încale, încaltea, (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, (înv.) săvai.

bárem adv. – Măcar, cel puțin, batăr. – Var. baremi, barim. Tc. barim (Roesler 588; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 245; Ronzevalle 44), care provine din per. bari. Din tc. a intrat și în ngr. μπάρεμος, bg. bare, alb. bari, sb. barem, barim. Cihac, II, 479, îl derivă greșit din mag. bár^[1]. modificată

bárem, adv. – Măcar, cel puțin. – Din tc. barim (< pers. bari).

bárem, adv. Măcar, cel puțin; batăr: „...că ea mai bine se omoară, dacă nici acum barem nu-i face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 64). – Din tc. barim (DER); din bg., srb. barem (MDA).

PERIM (BARῙM), insulă vulcanică yemenită, situată în Marea Roșie, la intrarea în str. Bāb el-Mandeb; 13 km². Relief cu alt. max. de 65 m. Pescuit. Vizitată de portughezi în 1513, ocupată de francezi în 1738 și de britanici în 1799, a revenit Yemenului în 1967.