2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

castor [At: GOLESCU, î. 51 / A și: (înv) ~tor / Pl: ~i / E: fr, lat castor] 1 sm (Zlg) Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor Si: biber (Castor canadensis). 2 sn Blana castorului (1). 3 sn Îmbrăcăminte confecționată din castor (2). 4 sn Postav făcut din părul de castor (1) amestecat cu lână Si: (iuz) castorină. 5 sa[1] Îmbrăcăminte confecționată din castor (4).

  1. Probabil si Ladislau Strifler

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice aude castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144.

CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor).

CÁSTOR s.m. Mamifer rozător care trăiește în colonii acvatice și care își face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea râurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor].

CÁSTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor)

CÁSTOR2 n. Postav confecționat din părul acestui animal. /<lat., fr. castor

CÁSTOR1 ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; biber. 2) Blana acestui mamifer; biber. /<lat., fr. castor

Castor m. Mit. fiul lui Joie și al Ledei, frate geamăn cu Pollux; acești doi frați, numiți și Dioscurii, formează pe cer constelațiunea Gemenilor.

castor m. 1. mamifer din ordinul rozătoarelor, foarte răspândit în Siberia și Canada; ei locuiesc în părți acvatice, unde petrec în familii și își clădesc bordeie, lucrând noaptea; pielea lor dă un puf întrebuințat pentru fabricarea pălăriilor de pâslă; castorii, exterminați mai în toată Europa, sunt încă destul de comuni în părțile băltoase de pe lângă Dunăre; 2. pălărie din păr de castor; 3. un fel de piele de căprioară.

*cástor și (maĭ rar) castór m. (vgr. kástor, kástoros, lat. cástor, cástoris, it. castóro și castóre, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiŭ rozător cu pĭcĭoarele din apoĭ palmate și cu coada solzoasă și lată p. a înota. Un fel de stofă din care se fac pălăriĭ boĭereștĭ și potcapurĭ. – Odinioară eraŭ și în Eŭropa (pin Germania și Rusia) mulțĭ castorĭ. Astăzĭ îs rarĭ pin Eŭropa, da-s încă foarte numeroșĭ în Canada și Siberia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cástor2 (blană, postav) s. n.

cástor1 (animal) s. m., pl. cástori

cástor (animal) s. m., pl. cástori

cástor (blană, postav) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁSTOR s. (ZOOL.; Castor) biber, (reg.) breb. (Blană de ~.)

CASTOR s. (ZOOL.; Castor) biber, (reg.) breb. (Blană de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Castor, unul dintre dioscuri și fratele lui Pollux (v. Dioscuri).

CASTOR și POLLUX (numiți și DIOSCURI) (în mitologia greacă), frați gemeni, fii lui Zeus și ai Ledei. Semizei, dispuneau alternativ de nemurire. După moarte, au fost transformați în planete și așezați în zodiac sub numele de Gemenii. Simbol al dragostei frățești și al prieteniei desăvârșite.

arată toate definițiile

Intrare: Castor (n.p.)
Castor (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Castor
Intrare: castor (s.m.n.)
castor (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castor
  • castorul
  • castoru‑
plural
  • castori
  • castorii
genitiv-dativ singular
  • castor
  • castorului
plural
  • castori
  • castorilor
vocativ singular
plural
castor (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castor
  • castorul
  • castoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • castor
  • castorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)