castor [At: GOLESCU, Î. 51 / A și: (înv) ~tor / Pl: ~i / E: fr, lat castor] 1 sm (Zlg) Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor Si: biber (Castor canadensis). 2 sn Blana castorului (1). 3 sn Îmbrăcăminte confecționată din castor (2). 4 sn Postav făcut din părul de castor (1) amestecat cu lână Si: (iuz) castorină. 5 sa^[1] Îmbrăcăminte confecționată din castor (4).

Castor m. Mit. fiul lui Joie și al Ledei, frate geamăn cu Pollux; acești doi frați, numiți și Dioscurii, formează pe cer constelațiunea Gemenilor.

Castor, unul dintre dioscuri și fratele lui Pollux (v. Dioscuri).

CASTOR și POLLUX (numiți și DIOSCURI) (în mitologia greacă), frați gemeni, fii lui Zeus și ai Ledei. Semizei, dispuneau alternativ de nemurire. După moarte, au fost transformați în planete și așezați în zodiac sub numele de Gemenii. Simbol al dragostei frățești și al prieteniei desăvârșite.

Castor și Polux – eroi din mitologia greacă, cunoscuți și sub numele de Dioscuri (copiii lui Zeus). Legenda spune că Zeus, îndrăgostit de frumoasa Leda, s-a prelăcut în lebădă, spre a o seduce. Leda a zămislit două ouă: unul, de la bărbatul ei Tyndareus, regele Spartei, a dat viață lui Castor și Clitemnestrei – celălalt, de la Zeus, i-a născut pe Elena și Polux. Cei doi frați gemeni Castor și Polux, unul muritor iar celălalt înzestrat cu darul nemuririi datorită părintelui său divin, s-au iubit nespus. Nedespărțiți în toate acțiunile lor, ei au devenit simbolul frăției și al vitejiei. Castor fiind răpus într-o luptă, Polux rugă pe Zeus, tatăl său, să-l lase să moară împreună cu fratele iubit. Stăpînul zeilor îi propuse: ori să trăiască mai departe singur și veșnic tînăr, ori împreună cu fratele geamăn, o zi în Infern și altă zi în Olimp. Polux acceptă de îndată ultima propunere, spre a nu se despărți de Castor nici după moarte. Astfel ei simbolizează frăția ideală, prietenia desăvirșită. Legenda lui Castor și Polux a fost o bogată sursă de inspirație pentru creatorii de artă [menționăm celebrul tablou de Rubens și opera în cinci acte a compozitorului francez Rameau (1737), purtînd numele celor doi eroi mitologici]. Personajul Vasili Ivanovici, din Părinți și copii de Turgheniev, spune la un moment dat: „Mă uit la voi, tinerii mei prieteni... Cîtă putere, cîtă tinerețe în plină floare, cîte aptitudini, cît talent! Castor și Polux! Nici mai mult, nici mai puțin”. Și apoi adaugă: „Dioscurii! Dioscurii!” (cap. XXI). MIT.