15 definiții pentru breb

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

BREB, brebi, s. m. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Din sl. bebrŭ.

breb smn [At: LB / Pl: ~i sm, ~ uri sn / E: vsl бъвρь] (Zlg; îvp) 1 Castor (Castor canedensius). 2 Animal înrudit cu castorul (Castor fiber).

breb s.m. (zool.) Animal rozător înrudit cu castorul (Castor fiber). • pl. -i. /<sl. veche бебръ. бобръ. бъбръ.

BREB, brebi, s. m. (Învechit și popular) Castor.

BREB, brebi, s. m. (Înv.) Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). – Slav (v. sl. bebrŭ).

breb m. (vsl. bĭbrŭ, bebrŭ, rus. bobr; germ. biber; fr. bièvre; it. bevére; lat. fiber și brebus). Vechĭ. Castor. (Numele uneĭ mănăstirĭ și a unuĭ sat în Prah.). V. biber.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

breb (brebi), s. m. – Castor. Sl. bebrŭ, bebrĭ și de asemenea bibrŭ, bobrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac, II, 28; DAR); cf. rus. bobrĭ, pol. bóbr, ceh. bobr, cr. breber. După Miklosich, Fremdw., 77, espe un cuvînt împrumutat de sl. din vreo limbă străină, ceea ce l-a determinat pe Philippide, Principii, 140, să creadă că slavii îl împrumutaseră din rom.; totuși, după Berneker 44, este cuvînt indo-european, normal în sl. Der. din rom. plecîndu-se de la lat. fiber, propusă odinioară de Diez, I, 63 și reluată de Koerting 1291 și de Philippide, fusese deja respinsă de Cihac, I, 29 și Densusianu, Rom., XXXIII, 275 și Hlr., 98. Cf. breabăn.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

breb, brebi, s.m. Animal rozător; castor (Castor fiber). ■ (top.) Breb, sat aparținător de com. Ocna-Șugatag. ■ (onom.) Breb, nume de familie. – Din sl. bebrŭ (DA, DEX, MDA); din vsl. bibrŭ, *bebrŭ (DELR); cuv. i.-e. (cf. rus. bobr, germ. Biber, lat. brebus, sl. bebrŭ etc.).

breb, brebi, s.m. – (zool.) Animal rozător; castor (Castor fiber). ♦ (top.) Brebeni, localitate (a.d. 1570), aparținând de comuna Cornești (Lăpuș); Breb, localitate (a.d. 1360) aparținând de comuna Ocna-Șugatag (Valea Cosăului). ♦ (onom.) Breb, nume de familie (DFN, 2007). – Din sl. bebrŭ (Miklosich, Cihac, DA, DEX, MDA); din vsl. bibrŭ, *bebrŭ (DELR); strat i.-e. (cf. rus. bobr, germ. Biber, lat. brebus).

breb, -i, s.m. – Animal rozător; castor (Castor fiber). ♦ Breb, sat aparținător com. Ocna-Șugatag, situat la poalele Gutâiului. – Din sl. bebrŭ (posibil aparținând stratului i.-e.).

Intrare: breb
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • breb
  • brebul
  • brebu‑
plural
  • brebi
  • brebii
genitiv-dativ singular
  • breb
  • brebului
plural
  • brebi
  • brebilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

breb, brebisubstantiv masculin

  • 1. Animal rozător înrudit cu castorul, care trăia odinioară și în țara noastră (Castor fiber). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.