castor [At: GOLESCU, Î. 51 / A și: (înv) ~tor / Pl: ~i / E: fr, lat castor] 1 sm (Zlg) Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor Si: biber (Castor canadensis). 2 sn Blana castorului (1). 3 sn Îmbrăcăminte confecționată din castor (2). 4 sn Postav făcut din părul de castor (1) amestecat cu lână Si: (iuz) castorină. 5 sa^[1] Îmbrăcăminte confecționată din castor (4).

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe marginea rîurilor, locuințe făcute cu mare măiestrie; biber. Mă gîndesc că așa au trecut [cocorii] și pe vremea cînd pe aici... castorii își făureau zăgazuri în apa Voievodesei. C. PETRESCU, A. 307. Frați, zise un castor Zidar de soiul lui, Eu asta socotesc: De mi-ați da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt. ALEXANDRESCU, P. 168. 2. Blana prețioasă a animalului descris mai sus. Căciulă de castor. ♦ Postav făcut din părul acestui animal. Ai văzut ce potcapice au – de castor de cel mai bun și cu lustru pe dînsele. HOGAȘ, M. N. 144.

CASTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. Mamifer acvatic rozător care trăiește în colonii, clădindu-și, pe malul apelor, locuințe făcute cu măiestrie (Castor canadensis); biber. 2. Blana prețioasă a castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Fr. castor (lat. lit. castor).

CASTOR s.m. Mamifer rozător care trăiește în colonii acvatice și care își face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea rîurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor].

CASTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ◊ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor)

CASTOR¹ ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; biber. 2) Blana acestui mamifer; biber. /<lat., fr. castor

CASTOR² n. Postav confecționat din părul acestui animal. /<lat., fr. castor

castor m. 1. mamifer din ordinul rozătoarelor, foarte răspândit în Siberia și Canada; ei locuiesc în părți acvatice, unde petrec în familii și își clădesc bordeie, lucrând noaptea; pielea lor dă un puf întrebuințat pentru fabricarea pălăriilor de pâslă; castorii, exterminați mai în toată Europa, sunt încă destul de comuni în părțile băltoase de pe lângă Dunăre; 2. pălărie din păr de castor; 3. un fel de piele de căprioară.

castor² (blană, postav) s. n.

castor² (blană, postav) s. n.

castor (blană, postav) s. n.

castor.

CASTOR (< fr., lat.) s. m. 1. Mamifer rozător semiacvatic din Europa și America de Nord, lung de 75-95 cm (din care coada are c. 30 cm), cu labele din spate palmate și cu coada lățită (Castor fiber și Castor canadensis). Trăiește în colonii, construind „sate” și zăgazuri, care barează apa; are blană prețioasă. Longevitate: 20 de ani. Sin.: biber; breb. 2. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din păr de castor (1).