bíber sm [At: HOGAȘ, DR. 69 / V: -bir / Pl: ~i / E: ger Biber] 1 (Zlg) Castor. 2 Blană de castor. 3 Haină confecționată din biber (2).

BÍBER, (1) biberi, s... m. 1. Castor. Blană de biber. 2. Blană de castor. Palton cu guler de biber.

BÍBER, (1) biberi, s. m. 1. (Zool.) Castor. 2. Blană de castor. – Germ. Biber.

BÍBER s.m. Castor. // s.n. Blană de castor. [< germ. Biber].

BÍBER I. s. m. castor. II. s. n. blană de biber (1). (< germ. Biber)

BÍBER ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană prețioasă, care trăiește în colonii; castor. 2) Blana prelucrată a acestui animal. Guler de ~. /<germ. Biber

biber m. 1. castor, mai ales blana sa; 2. un fel de postav.

*bíber m. (germ. biber. V. breb). Breb, castor: blană de biber. S.n. Un fel de postav lucitor.

bíber s. m., pl. bíberi

bíber s. m., pl. bíberi

BÍBER s. v. castor.

BIBER s. (ZOOL.; Castor) castor, (înv.) breb.

bíber (bíberi), s. m. – Castor. Germ. Biber (sec. XIX). Se folosește aproape exclusiv cu sensul de „blană de castor”; cf. castor și breb.

BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei.