6 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

castéi sn [At: ȘINCAI, HR. III, 176 / Pl: nct / E: mg kastély] (Reg; mgm) Castel (1).

cast, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 56 / Pl: caști, ~e / E: lat castus] 1 Pur. 2 Virtuos.

cástă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr caste] 1 Grup social închis și strict delimitat prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lui, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale. 2 (Pgn) Grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). 3 (Îs) Spirit de ~ Spirit îngust, exclusivist.

cáște sf [At: ODOBESCU, O. II, 63 / V: ~tie / Pl: nct / E: ger Kasten] (Tip) Cutie având compartimente în care se păstrează literele de același caracter Si: casă1 (38).

căștéi sm [At: CIHAC II, 45 / V: coș~ / Pl: ~ / E: rs кощей] (Rsî) Avar.

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, nepătat, neprihănit; virtuos. – Din lat. castus.

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, nepătat, neprihănit; virtuos. – Din lat. castus.

CÁSTĂ, caste, s. f. (La hinduși, egipteni sau la alte popoare orientale) Grup social închis, endogamic, strict delimitat de altele prin origine comună, ocupații, privilegii; p. ext. grup social închis care își păstrează privilegiile. ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste.

CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor lor, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. gener. grup social închis care își păstrează privilegiile și interesele (egoiste). ◊ Expr. Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. – Din fr. caste.

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Virtuos, pur, neprihănit, nepătat. Eu cred că nu-i nici una Cu păcate! Cea mai castă Treacă-ntîi! COȘBUC, P. I 73. «Diva», care nu cunoștea moravurile caste ale publicului brăilean, apare pe scenă într-un costum abracadabrant. CARAGIALE, O. III 10.

CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și exclusiviste, strict delimitate prin originea comună, profesiunea și privilegiile deosebite ale membrilor ei, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. ext. grup social închis, care își păzește interesele și privilegiile. Ultimii treizeci de ani au fost ani de lupte crîncene.,. împotriva regimurilor antipopulare sprijinite de caste militare și de marii latifundiari semifeudali. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/1. ◊ Spirit de castă = spirit îngust, închis, exclusivist.

CAST, -Ă, caști, -ste, adj. Pur, neprihănit; virtuos. – Lat. lit. castus.

CÁSTĂ, caste, s. f. Fiecare dintre grupurile sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin profesiunea și prin privilegiile membrilor ei, în care este împărțită societatea în India și în alte țări orientale; p. ext. grup social închis care își păzește interesele (egoiste). ◊ Spirit de castă = spirit îngust, închis, exclusivist. – Fr. caste.

CAST, -Ă adj. Pur, neprihănit, neîntinat, nepătat; virtuos. [< lat. castus, cf. it. casto].

CÁSTĂ s.f. Fiecare dintre clasele sociale închise și strict delimitate prin originea comună, prin privilegiile membrilor lor etc., în care era împărțită societatea din India și din alte țări orientale; (p. ext.) grup social închis care își apăra izolarea și privilegiile sale egoiste. ◊ Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist. [< fr. caste, cf. port. casta – rasă pură].

CAST, -Ă adj. pur, neprihănit, neîntinat; nepătat, virtuos. (< it. casto, lat. castus)

CÁSTĂ s. f. 1. (la hinduși, egipteni și la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupații, privilegii, cult religios etc. ◊ (p. ext.) grup social închis care își apără cu strictețe privilegiile; clan, clică. 2. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții. (< fr. caste, port. casta)

CAST ~ă (caști, ~e) Care este cinstit și neprihănit; pur. /<lat. castus

CÁSTĂ ~e f. 1) (în India și în alte state orientale) Clasă socială delimitată prin origine, ocupații și privilegii comune. 2) Grup social închis cu privilegii și cu spirit exclusivist. /<fr. caste

cast a. curat, rezervat și modest.

castă f. 1. fiecare din clasele unui popor (la Egipteni și în India); 2. fig. clasă socială: castă nobiliară.

arată toate definițiile

Intrare: castei
castei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cast
cast adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cast
  • castul
  • castu‑
  • castă
  • casta
plural
  • caști
  • caștii
  • caste
  • castele
genitiv-dativ singular
  • cast
  • castului
  • caste
  • castei
plural
  • caști
  • caștilor
  • caste
  • castelor
vocativ singular
plural
Intrare: castă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castă
  • casta
plural
  • caste
  • castele
genitiv-dativ singular
  • caste
  • castei
plural
  • caste
  • castelor
vocativ singular
plural
Intrare: caștă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caștă
  • cașta
plural
  • caște
  • caștele
genitiv-dativ singular
  • caște
  • caștei
plural
  • caște
  • caștelor
vocativ singular
plural
Intrare: caște
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caște
  • caștea
plural
  • caște
  • caștele
genitiv-dativ singular
  • caște
  • caștei
plural
  • caște
  • caștelor
vocativ singular
plural
Intrare: căștei
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căștei
  • cășteiul
  • cășteiu‑
plural
  • căștei
  • cășteii
genitiv-dativ singular
  • căștei
  • cășteiului
plural
  • căștei
  • cășteilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cast

etimologie:

castă

  • 1. (La hinduși, egipteni sau la alte popoare orientale) Grup social închis, endogamic, strict delimitat de altele prin origine comună, ocupații, privilegii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Ultimii treizeci de ani au fost ani de lupte crîncene.,. împotriva regimurilor antipopulare sprijinite de caste militare și de marii latifundiari semifeudali. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 4/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Grup social închis care își păstrează privilegiile.
      surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: clan clică tagmă
    • 1.2. expresie Spirit de castă = spirit îngust, exclusivist.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleași funcții.
    surse: MDN '00

etimologie: