caște sf [At: ODOBESCU, O. II, 63 / V: ~tie / Pl: nct / E: ger Kasten] (Tip) Cutie având compartimente în care se păstrează literele de același caracter Si: casă¹ (38).

CAȘTE sf. 📰 Cutie cu multe despărțituri unde sînt clasate literele de tipar; numită și „casă” (🖼 963) [ung. kasta < germ. Kasten].

caște f. cutie cu despărțituri unde sunt așezate literele de tipar. [Ung. KÁSTA (din nemț. KASTEN)].

cáște f., pl. căștĭ (ung. kasta, d. germ. kasten, lădiță). Casă de ținut literele în tipografie. V. casă 2.

caștie sf vz caște

*CASĂ², ⦿CASSĂ (pl. -se) sf. 1 Ladă de fier unde se păstrează bani sau acte de valoare: ~ de bani (🖼 936) ¶ 2 Banii, valorile ce se află în lada de fier; a face casa, a verifica socotelile sumelor depuse în casă ¶ 3 ⚚ Biroul, locul unde se fac plățile într’un stabiliment comercial sau fonciar ¶ 4 ⚚ Stabiliment unde se depun fonduri spre păstrare: ~ de depuneri și consemnațiuni, stabiliment public unde se încredințează spre păstrare depozite voluntare sau judiciare; ~ de economie, stabiliment public unde se primesc spre păstrare sume mici de bani servindu-le și o dobîndă ¶ 5 CAȘTE [it. cassa].

caște s. f. – În tipografie, lumina paginii. Germ. Kasten, prin intermediul pol. kaszta, sau al mag. kásta (Cihac, II, 45).

CAȘTE s. v. casă.

caște s. v. CASĂ.