3 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

CASA, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

casa [At: MARIAN, Î. 244 / Pzi: ~sez / E: fr casser] 1 vt A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2 vt A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice Si: a lichida. 3 vt (Rar) A sparge. 4 vt (Buc; Trs; pex) A desființa. 5-6 vtr (Buc; Trs; pex) A (se) scoate din uz. corectat(ă)

căsaci smp vz căsaș

căsaș [At: VARLAAM, C. 280/2 / Pl: ~i, (2) ~aci / E: casă + -aș cf căsar1] 1-2 sm, a (Om) care este stabilit, cu casă Si: casnic, căsar2, căsător, gospodar, soț. 3 sm (Mpl) Persoane care locuiesc într-o casă (sub autoritatea unui membru de familie).

*CASA (-asez) vb. tr. 1 ⚖️ A anula: ~ o hotărîre 2 🎖️ A destitui, a scoate din cadrele armatei, a degrada un militar [fr. casser].

†CĂSAȘ sm. 1 Cel ce face parte din aceeași casă, din aceeași familie, căsean, casnic: stâpîna de casă sau alt ~ îi aduce și-i dă un dar MAR. 2 Om cu casă 3 Om însurat; cap de familie: scotea... căsași de prin orașe și de prin sate și-i muta la alte țări M.-COST..

CASA, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

CASA, casez, vb. I. Tranz. A anula o sentință judecătorească, a admite recursul făcut împotriva ei. Tribunalul suprem a casat sentința dată de tribunalul raional.

CASA, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărîre judecătorească. – Fr. casser.

CASA vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].

CASA vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)

A CASA ~ez tranz. 1) (sentințe ale unei instanțe judecătorești inferioare) A anula în urma unui recurs sau a unui apel. 2) (lucruri vechi, mașini, aparate deteriorate etc.) A scoate din uz; a da la reformă; a reforma. 3) rar (obiecte fragile) A face să-și piardă integritatea (prin ciocnire, lovire, apăsare etc.). /<fr. casser

casà v. 1. a anula: a casa o judecată, un concurs; 2. a priva de un grad, a destitui: a casa un ofițer (=fr. casser).

căsaș a. cu casă: om căsaș.

*caséz v. tr. (fr. casser, a sfărama, a strica, lat. quassare, a zgudui mult, d. quatere, quassum, a zgudui. V. scot, scutur, discut). Anulez: a casa o sentență, un examin.

căsáș, -ă s. Vechĭ. Curtean (Ur.). Rar azĭ. Căsean, cel ce locuĭește într’o casă cu alțiĭ la un loc: se credea că dacă se înoĭesc ferestrele uneĭ case vechĭ, va muri unu din casașĭ (Șez. 36, 32). Om căsătorit, proprietar de casă, gospodar (Let. 2, 22). – Și ca adj. oamenĭ căsașĭ (Let. 2, 33).

Ortografice DOOM

casa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. casez, 3 casează; conj. prez. 1 sg. să casez, 3 să caseze

casa (a ~) vb., ind. prez. 3 casează

casa vb., ind. prez. 1 sg. casez, 3 sg. și pl. casează

Etimologice

casa (casez, casat), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).

Sinonime

CASA vb. v. fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi.

CĂSAȘ s. v. bărbat, gospodar, soț.

casa vb. v. FĂRÎMA. SFĂRÎMA. ZDROBI.

căsaș s. v. BĂRBAT. GOSPODAR. SOȚ.

Arhaisme și regionalisme

CĂSAȘ s.m. (Mold.) 1. Om căsătorit. Nu va putea să despartă căsașii. PRAV.; cf. VARLAAM; M. COSTIN; NCL I, 11. ◊ (Adjectival) Să dea tot omul căsaș cîte o sută și cinci părale. NECULCE. 2. (PI.) Persoane care locuiesc într-o casă. Toată agonisita căsașilor. NCL I, 12; cf. URECHE; CANTEMIR, HR. ◊ (Fig.) Slugilor și căsașilor lui Dumnedzău. VAITLAAM. Etimologie: casă + suf. -aș.

Intrare: casa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • casa
  • casare
  • casat
  • casatu‑
  • casând
  • casându‑
singular plural
  • casează
  • casați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • casez
(să)
  • casez
  • casam
  • casai
  • casasem
a II-a (tu)
  • casezi
(să)
  • casezi
  • casai
  • casași
  • casaseși
a III-a (el, ea)
  • casează
(să)
  • caseze
  • casa
  • casă
  • casase
plural I (noi)
  • casăm
(să)
  • casăm
  • casam
  • casarăm
  • casaserăm
  • casasem
a II-a (voi)
  • casați
(să)
  • casați
  • casați
  • casarăți
  • casaserăți
  • casaseți
a III-a (ei, ele)
  • casează
(să)
  • caseze
  • casau
  • casară
  • casaseră
Intrare: căsaș (adj.)
căsaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsaș
  • căsașul
  • căsașu‑
  • căsașă
  • căsașa
plural
  • căsași
  • căsașii
  • căsașe
  • căsașele
genitiv-dativ singular
  • căsaș
  • căsașului
  • căsașe
  • căsașei
plural
  • căsași
  • căsașilor
  • căsașe
  • căsașelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: căsaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsaș
  • căsașul
  • căsașu‑
plural
  • căsași
  • căsașii
genitiv-dativ singular
  • căsaș
  • căsașului
plural
  • căsași
  • căsașilor
vocativ singular —
plural —
căsaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

casa, casezverb

  • 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tribunalul suprem a casat sentința dată de tribunalul raional. DLRLC
  • 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile. DEX '09 DN
  • 3. rar Fărâma, sfărâma, sparge, zdrobi. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. reflexiv (Despre vin) A-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.