2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

casațiune sf vz casație

CASAȚIÚNE1 s.f. Piesă instrumentală asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș. [< germ. Kassation, it. cassazione].

CASAȚIÚNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].

CASAȚIÚNE1 s. f. compoziție pentru orchestră sau formație de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marș, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)

CASAȚIÚNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)

casați(un)e f. deciziune ce casează sau anulează judecățile, procedurile: recurs la Casație; Curte de Casați(un)e, tribunal suprem care poate anula (pentru vițiu de formă sau falșă aplicare a legilor) sentințele ori judecățile altor tribunale: Curtea de Casație a fost înființată în București la 1861.

*casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.

casație sf [At: MAIORESCU, D. I, 59 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr cassation] 1 (Șîs curte de ~) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior Si: Curtea de casare (2). 2 (Fig; iuz) Ultima expresie a perfecțiunii. corectată

CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.

CASÁȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.

CASÁȚIE s. f. (În vechea organizare judecătorească, în expr.) Curte de casație = for judecătoresc suprem care avea dreptul să caseze sau să anuleze o sentință judecătorească. – Pronunțat: -ți-e.

CASÁȚIE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Înalta curte de casație = for judecătoresc suprem, care avea dreptul, să caseze o sentință. – Fr. cassation.

CASÁȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation].

CASÁȚIE s. f. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. (< fr. cassation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

casațiúne (piesă muzicală, anulare, lichidare) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. casațiúnii

casațiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. casațiúnii

casáție (organ judecătoresc) (-ți-e) s. f., art. casáția (-ți-a), g.-d. casáții, art. casáției

casáție (jur.) s. f. (sil. -ți-e), art. casáția (sil. -ți-a), g.-d. art. casáției; pl. casáții


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

casațiune (< it. cassazione „despărțire, plecare”; germ. veche Gassatim „demonstrație pe stradă”; fr. cassation), (în sec. 18) piesă muzicală, simplu orchestrată*, care se cânta întotdeauna în aer liber, cu prilejul ceremoniilor nupțiale, sau cu ocazia alegerilor de deputați. C. era alcătuită din mai multe părți, asemeni suitei* clasice. Ca structură muzicală, c. se apropie de divertisment (1) și serenadă* fără a se diferenția substanțial de acestea. Scriitura c. este simplă, restrânsă ca polif. Cele 7-8 mișcări (3) pe care le conține încep și se termină cu un marș* al cărui caracter este subliniat de tobe. Printre compozițiile astfel numite, se numără Cassatio de Karl Ditters von Dittersdorf (2 corni, vl., vla., vcl., 1769), o alta de Haydn (2 corni, s vl., vcl.) și două lucrări numite Cassatio de Mozart (K.V. 63, pentru 2 vl., 2 vla., vcl., 2 ob., 2 corni și K.V. 99 pentru 2 vl., vla., 2 ob., 2 corni), ambele având 7 mișcări încheiate cu un marș.

Intrare: casațiune
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casațiune
  • casațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • casațiuni
  • casațiunii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: casație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casație
  • casația
plural
genitiv-dativ singular
  • casații
  • casației
plural
vocativ singular
plural
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • casațiune
  • casațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • casațiuni
  • casațiunii
plural
vocativ singular
plural

casație casațiune

  • 1. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Curte de casație.
      surse: DLRLC

etimologie: