14 definiții pentru casație
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CASAȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.
CASAȚIE s. f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. – Din fr. cassation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
casație sf [At: MAIORESCU, D. I, 59 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr cassation] 1 (Șîs curte de ~) Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior Si: Curtea de casare (2). 2 (Fig; iuz) Ultima expresie a perfecțiunii. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CASAȚIE s. f. (În vechea organizare judecătorească, în expr.) Curte de casație = for judecătoresc suprem care avea dreptul să caseze sau să anuleze o sentință judecătorească. – Pronunțat: -ți-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CASAȚIE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Înalta curte de casație = for judecătoresc suprem, care avea dreptul, să caseze o sentință. – Fr. cassation.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CASAȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CASAȚIE s. f. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. (< fr. cassation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
casațiune sf vz casație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CASAȚIUNE2 s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărîri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CASAȚIUNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
casați(un)e f. deciziune ce casează sau anulează judecățile, procedurile: recurs la Casație; Curte de Casați(un)e, tribunal suprem care poate anula (pentru vițiu de formă sau falșă aplicare a legilor) sentințele ori judecățile altor tribunale: Curtea de Casație a fost înființată în București la 1861.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*casațiúne f. (fr. cassation. V. casez). Anularea juridică a uneĭ deciziunĭ orĭ procedurĭ. Curte de casațiune, curte supremă care verifică dacă formele proceduriĭ aŭ fost exact urmate. (Cea din Bucureștĭ a fost înființată la 1861). – Ob. -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!casație (organ judecătoresc; anulare; lichidare) (desp. -ți-e)/(rar) casațiune1 (desp. -ți-u-) s. f., art. casația (desp. -ți-a) / casațiunea, g.-d. casații/casațiuni, art. casației/casațiunii (dar: Înalta Curte de Casație și Justiție s. propriu f. art.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
casație (organ judecătoresc) (-ți-e) s. f., art. casația (-ți-a), g.-d. casații, art. casației
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
casație (jur.) s. f. (sil. -ți-e), art. casația (sil. -ți-a), g.-d. art. casației; pl. casații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
casațiesubstantiv feminin
- 1. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Curte de casație. DLRLC
-
- 2. Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. DN
- 3. Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix. DNsinonime: lichidare
- 4. Spargere. DNsinonime: spargere
etimologie:
- cassation DEX '09 DEX '98 DN