4 intrări
63 de definiții

Explicative DEX

CARTOAFĂ s. f. v. cartof.

CARTOAFĂ s. f. v. cartof.

CARTOAFĂ s. f. v. cartof.

CARTOAFĂ s. f. v. cartof.

CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof-dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafă, cartofă, cartoflă s. f.] – Din germ. Kartoffel.

CARTOFĂ s. f. v. cartof.

CARTOFĂ s. f. v. cartof.

CARTOFĂ s. f. v. cartof.

CARTOFĂ s. f. v. cartof.

CARTOFLĂ s. f. v. cartof.

CARTOFLĂ s. f. v. cartof.

CARTOFLĂ s. f. v. cartof.

SCATOALCĂ, scatoalce, s. f. (Fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; p. gener. bătaie. – Din rus. șkatulka.

SCATOALCĂ, scatoalce, s. f. (Fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; p. gener. bătaie. – Din rus. șkatulka.

cartoafă sf vz cartof

cartof sm [At: DRĂGHICI, R. 84/10 / V: (reg) ~iol, ~oafă sf ~ofă sf, ~oflă sf / Pl: ~i/ E: ger Kartoffel] 1 (Bot) Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum). 2 (Prc) Tuberculul cartofului (1), folosit în alimentație și ca furaj Si: (reg) alună (-de-pământ), badaliurcă, bandraburcă, baraboi, barabulă, barabușcă, bighiroancă, bigură, boambă, bobâlcă, boboașă, bulugheană, cartoni, colompiră, coroabă, crumpei, crumpene, crumpi, crumpiri, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, gogoașă-de-pământ, gonele, gramciri, grumbă, grumciri, grumpe{ne), grumpini, hadaburcă, hilibe, hiribe, măgheruște, măr-de pământ, năpci, nap-de-pământ, ou-de-pământ, pară-de-pământ, perușcă, pichiocă, picioică, piroșcă, poamă-de-pămănt, țermer, vovici. 3 (Bot; lpl; îf ~oafe) Gherghină (Dahlia cultorum). 4 (Bot; îc) ~oafe-de-iarnă, ~i dulci, ~i porcești Napi porcești (Helianthus tuberosus). 5 (Bot; îc) ~e-de-germe Brâncă (Scrophularia nodosa). 6 (Bot; lpl) Bostănei chinezi (Thladiantha dubia). 7 (Gmț; îe) A da o ~oafă Ia ureche A da o palmă. 8 (Fig) Apelativ pentru un om prost. 9 (Pop; dep; îs) ~oafă nenorocită Persoană care se plânge de rele imaginare. 10 (Îs) Zahăr (sau sirop) de ~i Glucoză obținută din amidonul de cartofi (2). 11 (Reg; îs) ~ dulce Batat.

cartofă sf vz cartof

cartoflă sf vz cartof

cărtoafă sf [At: BORZA, D. / Pl: ~fe / E: nct] (Bot; reg) Gherghină (Dhalia cultorum).

cârtoafă1 sf vz cartof

cârtoafă2 sf vz scatoalcă

scafoalcă sf vz scatoalcă

scaltoafă sf vz scatoalcă

scatoalcă sf [At: DDRF / V: ~tol~, ~tul~ (Pl: scatulci), (reg) ~lfă, ~oflă, scafo~, scaltoafă, scârtoafă[1], scofo~ / Pl: ~lce, (rar) ~olci / E: rs скатулка] 1 (Pfm; mpl; de obicei construit cu verbele „a trage”, „a da”, „a arde”) Lovitură dată cuiva cu palma, cu pumnul, prin înghiontire etc. 2 (Pgn) Bătaie dată cuiva. 3 (Reg) Retevei. 4 (Reg) Bâtă. 5 (Reg; îf scafoalcă) Epitet injurios dat unei femei ușuratice, flecare sau intrigante. 6 (Reg; îf scatolcă și scatolci) Baborniță (1). corectat(ă)

  1. Unele variante, fără accent în original — LauraGellner

scatoalfă sf vz scatoalcă

scatoflă sf vz scatoalcă

scatolcă sf vz scatoalcă

scatulcă2 sf vz scatoalcă

scârtoafă sf vz scatoalcă

scofoalcă sf vz scatoalcă

❍BOLOGEANĂ (pl. -ene) sf. 🌿 = CARTOF

❍BULUGHEANĂ (pl. -ene), ❍BULUGHINĂ (pl. -ne) sf. Mold. 🌿 = CARTOF: iacă niște bulughine cu mujdeiu și cu mămăligă CRG.

❍CARTOAFĂ (pl. -fe) sf. 🌿 = CARTOF.

*CARTOF sm. 🌿 Plantă originară din America de Sud (Chili), foarte mult cultivată din cauza tuberculelor sale comestibile; introdusă de Spanioli în Europa pe la sfîrșitul veacului al XVI-lea. această plantă se răspîndi încetul cu încetul în tot continentul; la noi a pătruns abia pe la începutul secolului al XIX-lea, adusă din Austria; poartă nenumărate numiri în diferitele regiuni ale țării, din care cele mai însemnate sînt: (Trans.) „alună-de-pămînt” „bandraburcă”, (Mold.) „baraboiu”, (Mold. Bucov. Trans.) „barabulă”, (Mold. Bucov.) „carto(a)fă”, (Trans.) „crump”, .„crumpen”, (Băn.) „crumpir”, (Trans.) „măr-de-pămînt”, „pară-de-pămînt” , „nap” „picio(i)că”, „pichiocă” (Solanum tuberosum) (🖼 927) [germ. Kartoffel].

CRUMP(EN), CRUMPIR sm., CRUMPENĂ (pl. -ne), CRUMPIRĂ (pl. -re) sf. Olten. Băn. Trans. 🌿 = CARTOF [ung. krumpli, srb. krumpir < germ. Grundbirne].

NAP sm. 🌿 1 Plantă alimentară, cu flori galbene, a cărei rădăcină, cărnoasă, foarte groasă, de formă sferică, e comestibilă; numită și „broajbă” (Brassica napus esculenta) (🖼 3309): F gol ~, gol de tot, despuiat 2 Trans. CARTOF 3 ~-PORCESC sau ~-TURCESC, plantă originară din America boreală, cu tulpina dreaptă, foarte aspră, cu flori galbene, dispuse în capitule, cu rădăcina formată din tubercule numite și „mere-de-pămînt”, „gulii”, „broajbe”, etc. (Helianthus tuberosus) (🖼 3310) 4 ~-SĂLBATIC, plantă cu tulpina robustă, cu flori gălbui, cu rădăcina subțire; numită și „rapiță-sălbatică” sau „rapiță-de-cîmp” (Brassica rapa campestris) [lat. napus].

CARTOF, cartofi, s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentație și ca furaj; barabulă, piciocă, picioică, barabușcă, bulughină. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoafă, cartofă, cartoflă s. f.] – Din germ. Kartoffel.

CARTOF, cartofi, s. na. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, cu tulpină dreaptă și ramificată, ale cărei ramuri subterane se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul însuși al acestei plante. Pe un talger, două chiftele de cartofi alcătuiau... cele patru feluri de bucate ale cinei noastre. HOGAȘ, DR. 251. Apa vine mare și te pomenești că-ți îneacă pepenii și cartofii. SLAVICI, V. P. 35. ◊ Zahăr (sau sirop) de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza totală a amidonului din cartofi. – Variante: (regional) cartoafă (KOGĂLNICEANU, S. 5), cartofă (NEGRUZZI, S. I 3), cartoflă (ALECSANDRI, T. 1035, DRĂGHICI, R. 84) s. f.

CARTOFLĂ s. f. V. cartof.

SCATOALCĂ2, scatoalce, s. f. (Familiar) Lovitură dată cuiva cu palma. Judecata e începută numai pe bănuieli... Numai scatoalce de la Mielușel, la cercetări. STANCU, D. 258. Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească. REBREANU, I. 29. Acum e timpul să-i dau mulțumita boierului pentru scatoalca ce-mi dădură. I. CR. II 221.

CARTOF, cartofi, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, ale cărei ramuri subterane se termină prin tuberculi comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum); p. ext. tuberculul acestei plante. ◊ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul din cartofi. [Var.: (reg.) cartoafă, cartofă, cartoflă s. f.] – Germ. Kartoffel.

CARTOAFĂ s.f. v. cartof.

CARTOF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel].

CARTOFĂ s.f. v. cartof.

CARTOFLĂ s.f. v. cartof.

CARTOF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuși. (< germ. Kartoffel)

CARTOF ~i m. 1) Plantă erbacee cu flori albe sau violete și cu tulpina subterană terminată în tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel

SCATOALCĂ ~ce f. fam. Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii. /Orig. nec.

cartof m. vegetal prețios adus pe la 1580 de Spanioli din America de S. și al cărui tubercul se întrebuințează ca aliment; din cartofi se scoate fecula și alcoolul (Solanum tuberosum). Cartofii au fost introduși la noi din Austria pe la începutul sec. al XIX-lea. [Nemț. KARTOFFEL].

scatolcă f. 1. lădiță de pus clondire: umplu câteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatolcă FIL.; 2. fam. băborniță; 3. fam. calcavură: i-a tras câteva scatoalce. [Rus. ȘKATULKA (din nemț. Schatulle)].

cartóf (vest) m., cartoáfă (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, și cartófă (nord) f., pl. e (rus. kartófelĭ, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartúfolo, trufă mică, tartúfo, trufă, om ipocrit. V. trufă și tartuf). O legumă solanee care produce niște tubércule comestibile foarte întrebuințate în bucătărie (solánum tuberosum). – Cartofiĭ îs originarĭ din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdușĭ în Spania, apoĭ în restu Eŭropeĭ, ĭar în România pe la 1800. În alimentațiune n’aŭ fost admișĭ de cît pe la sfîrșitu secululuĭ 18, grație sforțărilor agronomuluĭ Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tubérculele lor conțin multă féculă și alcool. Pin cultură, există astăzĭ o mulțime de felurĭ de cartofĭ. Pe alocurĭ se numesc și barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picĭocĭ ș. a.

scatúlcă și -ólcă (vechĭ) f., pl. ĭ și -oálcă pl. olcĭ și oalce (rus. škatulka, d. škatulĭ, pol. szkatula, sîrb. škatula, ung. iskatula, katulya, it. scatola, mlat. scatula, de unde și germ. schachtel). Raclă, lădiță saŭ cutie de ținut proviziunĭ saŭ documente. Fig. Iron. A mînca o scatoalcă, a mînca o trînteală, o calvatură, o bătaĭe. – Forma -ulcă la N. Cost. Let. 2, 83, Iorga Negoț. 146 și rTP 2, 29.

Ortografice DOOM

cartof s. m., pl. cartofi (și: ~ pai)

scatoalcă (fam.) s. f., g.-d. art. scatoalcei; pl. scatoalce

cartof s. m., pl. cartofi

scatoalcă (fam.) s. f., g.-d. art. scatoalcei; pl. scatoalce

cartof s. m., pl. cartofi

scatoalcă s. f., g.-d. art. scatoalcei; pl. scatoalce

cartof, pl. cartofi (nu: cartofă, cartoafă, cartofe, cartoafe)

Etimologice

cartof (cartofi), s. m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel.

scatolcă (-ci), s. f. – 1. Ladă, cufăraș. – 2. Palmă puternică. – Var. scatoalcă, Mold. scatulcă. It. scatola, prin rus. skatulka (Cihac, II, 330; Sanzewitsch 209). Semantismul celui de al doilea sens nu este clar. Este dubletul lui șcatulă, s. f. (Trans., ladă), rar, din mag. skatulya (Gáldi, Dict., 157).

Enciclopedice

CARTOF (< germ.) s. m. 1. Plantă din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și cu tulpini subterane îngroșate (tuberculi) de formă rotundă, ovală sau alungită, conținînd 14-27% amidon și vitaminele A, B și C (Solanul tuberosum). Originar din America de Sud, c. a fost introdus în cultură în România la sfîrșitul sec. 18. ♦ Tuberculul acestei plante, folosit în alimentație, în ind. alim. și ca furaj. ♦ Zahăr de cartofi = glucoză obținută din amidonul din cartofi. 2. Cartof dulce = batat.

Argou

a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma / cu pumnul

a-i ieși (cuiva) cartoful expr. (pop.) a i se vedea (cuiva) degetul mare de la picior prin ciorapul rupt în vârf.

cartoafă, cartoafe s. f. 1. prostituată. 2. femeie proastă și urîtă. 3. (peior.) nevastă.

Sinonime

CARTOF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, țermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. și prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabușcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. și Ban.) boboașă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. și Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. și Transilv.) gogoașă, (prin Transilv.) măgherușcă, (Transilv.) pară, perușcă, piroșcă.

SCATOALCĂ s. v. bătaie, palmă, pumn, retevei, scurtătură.

CARTOF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobîlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goață, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, țermer, vovică, poamă-de-pămînt, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. și prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabușcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. și Ban.) boboașă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. si Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. și Transilv.) gogoașă, (prin Transilv.) măgherușcă, (Transilv.) pară, perușcă, piroșcă.

scatoalcă s. v. BĂTAIE. PALMĂ. PUMN. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.

Arhaisme și regionalisme

scatoálcă, scatoalce, s.f. (reg.) Lovitură dată cu pumnul sau palma: „Apoi i-am dat o scatoalcă de aia românească și una pe ceie parte” (Bilțiu, 2007: 373). – Din rus. șkatulka (DEX, MDA).

scatoalcă, scatoalce, s.f. – (reg.) Lovitură dată cu pumnul sau palma (Bilțiu, 2007). – Din rus. șkatulka (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: cartoafă
cartoafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cartof
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartof
  • cartoful
  • cartofu‑
plural
  • cartofi
  • cartofii
genitiv-dativ singular
  • cartof
  • cartofului
plural
  • cartofi
  • cartofilor
vocativ singular —
plural —
cartoafă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartoafă
  • cartoafa
plural
  • cartoafe
  • cartoafele
genitiv-dativ singular
  • cartoafe
  • cartoafei
plural
  • cartoafe
  • cartoafelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartofă
  • cartofa
plural
  • cartofe
  • cartofele
genitiv-dativ singular
  • cartofe
  • cartofei
plural
  • cartofe
  • cartofelor
vocativ singular —
plural —
cartoflă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cartoflă
  • cartofla
plural
  • cartofle
  • cartoflele
genitiv-dativ singular
  • cartofle
  • cartoflei
plural
  • cartofle
  • cartoflelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cărtoafă
cărtoafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scatoalcă
scatoalcă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scatoalcă
  • scatoalca
plural
  • scatoalce
  • scatoalcele
genitiv-dativ singular
  • scatoalce
  • scatoalcei
plural
  • scatoalce
  • scatoalcelor
vocativ singular —
plural —
scafoalcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârtoafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scaltoafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scatoalfă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scatoflă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scatolcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scatolcă
  • scatolca
plural
  • scatolci
  • scatolcile
genitiv-dativ singular
  • scatolci
  • scatolcii
plural
  • scatolci
  • scatolcilor
vocativ singular —
plural —
scârtoafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scofoalcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cartof, cartofisubstantiv masculin

botanică
  • 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogați în amidon (Solanum tuberosum). DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Apa vine mare și te pomenești că-ți îneacă pepenii și cartofii. SLAVICI, V. P. 35. DLRLC
etimologie:

scatoalcă, scatoalcesubstantiv feminin

  • 1. familiar Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: palmă
    • format_quote Judecata e începută numai pe bănuieli... Numai scatoalce de la Mielușel, la cercetări. STANCU, D. 258. DLRLC
    • format_quote Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească. REBREANU, I. 29. DLRLC
    • format_quote Acum e timpul să-i dau mulțumita boierului pentru scatoalca ce-mi dădură. I. CR. II 221. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.