4 intrări

Articole pe această temă:

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cariere sf [At: DA / V: ~iare / P: ~ri-e~ / E: caria] 1 Afectare a dinților, cu formare de cavități, produsă de un agent microbian Si: cariat1 (1). 2 (Fig) Degradare.

CARIÉRE s. f. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. caria.

CARIÉRE s. f. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. caria.

CARIÉRE s.f. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei. [< caria].

cária1 sf [At: BORZA, D. / A: nct / Pl: nct / E: lat Carya] 1 Gen de plante din familia juglandacee, cultivate sporadic prin parcuri și grădini botanice. 2 Plantă din genul caria (1).

cariá2 [At: TAFRALI, S. 151 / P: ~ri-a / Pzi: ~iéz / E: fr carier] 1 vr (D. dinți) A face carii (1). 2-3 vtr (Fig) A (se) roade.

cariéră2 sf [At: DA ms / P: ~ri~ / Pl: ~re / E: fr carrière] Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber Si: mină1, (reg) baie.

cariéră1 sf [At: MARCOVICI, D. 4/1 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: fr carriére] 1 (Ant) Teren amenajat pentru cursele de cai sau întrecerile cu care2 (5). 2 Profesiune. 3 Domeniu de activitate. 4 Timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. 5 Etapă în ierarhia socială sau profesională. 6 (Prt) Poziție înaltă în societate. 7 (Prt; îe) A face ~ A avansa repede profesional (adesea nemeritat).

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica. [Pr.: -ri-a] – Din fr. carier.

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesie, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. ♦ Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière.

CARIÁ cariez, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica prin carie, a se găuri. Măselele s-au cariat. – Pronunțat: -ri-a.

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. 1. Profesiune, ocupație; ramură de muncă, de activitate. Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300. Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252. 2. (În societățile bazate pe exploatare) Poziție în societate, situație bună. Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. A face carieră = a reuși să obțină o situație bună. – Pronunțat: -ri-e-.

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, marmură, pietriș sau nisip. La carieră detunăturile izbucneau de trei ori pe zi. JIANU, 32. – Pronunțat: -ri-e-.

CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. Refl. (Despre dinți) A se strica, a se găuri din cauza unei carii. [Pr.: -ri-a] – Fr. carier.

CARIÉRĂ2, cariere, s. f. Profesiune, ocupație; domeniu de activitate. ♦ Treptele, etapele parcurse de cineva într-o profesiune. ♦ Poziție în societate, situație bună. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière (<it.).

CARIÉRĂ1, cariere, s. f. Loc de unde se extrag diferite varietăți de piatră, pietriș, marmură sau nisip. [Pr.: -ri-e-] – Fr. carrière.

CARIÁ vb. I. refl. (Despre dinți) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariția unor carii dentare. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].

CARIÉRĂ1 s.f. Loc de unde se scoate piatră, marmură etc. [Pron. -ri-e-. / < fr. carrière].

arată toate definițiile

Intrare: cariere
  • silabație: ca-ri-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cariere
  • carierea
plural
  • carieri
  • carierile
genitiv-dativ singular
  • carieri
  • carierii
plural
  • carieri
  • carierilor
vocativ singular
plural
Intrare: caria
  • silabație: ca-ri-a
verb (V211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caria
  • cariere
  • cariat
  • cariatu‑
  • cariind
  • cariindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • caria
(să)
  • carieze
  • caria
  • carie
  • cariase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • caria
(să)
  • carieze
  • cariau
  • caria
  • cariaseră
Intrare: carieră (exploatare)
  • silabație: ca-ri-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carie
  • cariera
plural
  • cariere
  • carierele
genitiv-dativ singular
  • cariere
  • carierei
plural
  • cariere
  • carierelor
vocativ singular
plural
Intrare: carieră (profesie)
  • silabație: ca-ri-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carie
  • cariera
plural
  • cariere
  • carierele
genitiv-dativ singular
  • cariere
  • carierei
plural
  • cariere
  • carierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cariere

  • 1. Acțiunea de a se caria și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi caria
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

caria

etimologie:

carieră (exploatare)

  • 1. Exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La carieră detunăturile izbucneau de trei ori pe zi. JIANU, C. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

carieră (profesie)

  • 1. Domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: ocupație profesie 3 exemple
    exemple
    • Pentru nepotul mătușei Ruxandra cariera universitară fusese un ideal suprem și realizat. C. PETRESCU, R. DR. 300.
      surse: DLRLC
    • Pentru alegerea carierei se certase cu familia. BART, E. 119.
      surse: DLRLC
    • Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade. IBRĂILEANU, SP. CR. 252.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Poziție în societate, situație bună.
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri, le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie A face carieră = a reuși să obțină o situație bună.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Drum, cale (a unei idei, literaturi etc.).
      surse: MDN '00
  • 2. Mare manej de echitație în teren descoperit.
    surse: MDN '00

etimologie: