5 intrări
34 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
carait sn [At: DA / Pl: ~iți / E: fr caraïte] Sectant evreu care nu recunoaște tradiția (Talmudul), ci admite numai Tora.
*caraít, -ă s. Jidanu care nu admite talmudu, ci numaĭ scriptura. Adj. De carait.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie. – Câr + suf. -âi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârâí [At: CANTEMIR, IST. 53 / V: (reg) ~răí, cărăí, gâ~, gărăí / Pzi: cấrâi / E: câr + ăi] 1 vi (D. unele păsări) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale Si: cârcâi (1), cârcârâți, cârcâți. 2 vi (Fig; prt) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3 vi (Spc; d. porc) A grohăi. 4 vi (D. o persoană gușată) A sufla greu, producând un hârâit din gât. 5 vi (D. intestine) A chiorăi. 6 vt (Fig; fam) A cicăli. 7 vt A se certa. 8 vi (Prin apropiere de cârav) A fi bolnav ușor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârâit2, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 129 / Pl: ~iți, ~e / E: cârâi] 1 (D. sunete, glas etc.; prt) Strident. 2 Care trădează ostilitate. 3 (Pop; d. oameni) Certat cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cârâit1 sn [At: SĂM. IV, 150 / Pl: ~uri / E: cârâi] 1-2 Cârâială (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gârâi v vz cârâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂRÂÍ, cấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre unele păsări; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale. 2. Intranz. Fig. (Peior.) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A cicăli, a bate la cap pe cineva. ♦ Refl. recipr. A se certa. Toată ziua se cârâie. – Câr + suf. -îi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CÎRÎÍ, Arii, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre ciori și găini) A scoate sunete scurte și guturale, caracteristice. V. croncăni. Privi lung spre clopotnița veche, unde ciorile cîriiau înspăimîntate. CAMILAR, N. I 204. A urcat dealul, a trecut cîmpul. Ploaie și ceață. Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să croncănească, să cîrîie. STANCU, D. 16. Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. O găină începe să cîrîie. DUNĂREANU, CH. 119. Cloșca se tot duce cîrîind. CONTEMPORANUL, III 261. ◊ Refl. (Rar) Se cîriiau, încă somnoroase, găinile popii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 72. ◊ (Neobișnuit) Tranz. Te-or cîrîi și cioarele, de te-or auzi. ALECSANDRI, T. 1589. 2. Intranz. (Despre oameni) A vorbi cu un ton ascuțit și strident, care trădează ostilitate. Ai pierdut mulți bani! cîrîi Eleonora privind în gol. DUMITRIU, N. 128. Tranz. 3. A cicăli (pe cineva), a se ține de capul cuiva cu vorba. Lasă-mă dracului, nu mă mai cîrîi și tu. SLAVICI, N. II 127. ◊ Refl. reciproc. A se certa. Țăranul legase vita slăbănoagă de gardul bisericii și se cîrîia cu dorobanțul. PAS, L. I 137. Lumea sta grămadă, ascultînd cum se cîrîiau unul pe altul trei inși. GHICA, S. 502. – Prez. ind. și: (rar) cîrîiesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRÎÍT2, -Ă, cîrîiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.) Ascuțit, strident (asemănător cu strigătul anumitor păsări). Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N. I 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRÎÍT1 s. n. Acțiunea de a cîrîi; zgomotul produs prin această acțiune. În ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284. ◊ Fig. Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CÂRÂÍ cârâi 1. intranz. 1) (mai ales despre găini) A scoate sunete scurte, guturale și repetate caracteristice speciei; a face „câr-câr”; a chirăi. 2) fig. depr. (despre oameni) A vorbi pe un ton strident. 2. tranz. fig. (persoane) A deranja reproșând și creând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni. /câr + suf. ~âi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂRÂÍT2 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CÂRÂI. 2) (despre voce, sunete) Care nu este melodios. /v. a cârâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂRÂÍT1 n. 1) A CÂRÂI. 2) Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.). /v. a cârâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârăit n. strigătul găinilor și al cioarelor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gărăì v. 1. a găgăì (de gâște); 2. a da sunet confuz (despre intestine): îmi gărăiau mațele de foame CR.; fig. gărăia din gură ca dintrun cimpoiu CR. [Onomatopee (v. găr!)]. V. cărăì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cî́rîĭ, a -í v. intr. (d. cîr. V. cîrcîĭ). Se zice despre strigătu găiniĭ cînd o prinzĭ orĭ înainte de a face ou. (după ce-l face, cotcodăcește). Se zice și despre strigătu cĭorilor. Iron. Vorbesc prea mult: ce tot cîrîĭ pe aicĭ? Vorbesc în argot. V. tr. Critic, ĭaŭ în rîs, atac: în politică e greŭ să nu te cîrîĭe cineva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cârâi gârâi
- 1. intranzitiv unipersonal (Despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, neplăcute, scurte și guturale.exemple
- Privi lung spre clopotnița veche, unde ciorile cîriiau înspăimîntate. CAMILAR, N. I 204.surse: DLRLC
- A urcat dealul, a trecut cîmpul. Ploaie și ceață. Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să croncănească, să cîrîie. STANCU, D. 16.surse: DLRLC
- Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30.surse: DLRLC
- O găină începe să cîrîie. DUNĂREANU, CH. 119.surse: DLRLC
- Cloșca se tot duce cîrîind. CONTEMPORANUL, III 261.surse: DLRLC
- neobișnuit tranzitiv Te-or cîrîi și cioarele, de te-or auzi. ALECSANDRI, T. 1589.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Ai pierdut mulți bani! cîrîi Eleonora privind în gol. DUMITRIU, N. 128.surse: DLRLC
-
- exemple
- Lasă-mă dracului, nu mă mai cîrîi și tu. SLAVICI, N. II 127.surse: DLRLC
- exemple
- Toată ziua se cârâie.surse: DEX '09 DEX '98
- Țăranul legase vita slăbănoagă de gardul bisericii și se cîrîia cu dorobanțul. PAS, L. I 137.surse: DLRLC
- Lumea sta grămadă, ascultînd cum se cîrîiau unul pe altul trei inși. GHICA, S. 502.surse: DLRLC
-
-
- surse: DLRLC
etimologie:
- Câr + sufix -âi.surse: DEX '09
cârâit (adj.)
- exemple
- Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N. I 173.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi cârâisurse: DEX '09 DEX '98 NODEX
cârâit (s.n.)
- exemple
- În ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284.surse: DLRLC
- figurat Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79.surse: DLRLC
- diferențiere Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.).surse: DLRLC NODEX
-
etimologie:
- vezi cârâisurse: DEX '09 DEX '98 NODEX