opțiuni
  • info

12 definiții pentru morocăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

morocăni [At: CREANGĂ, P. 122 / V: ~căi / Pzi: ~nesc / E: cf mg morog] (Mol) 1 vt A mustra, a cicăli pe un ton ursuz, bombănind. 2 vi A bombăni.

MOROCĂNI, morocănesc, vb. IV. Tranz. A mustra pe cineva mereu, pe înfundate; a cicăli. Hojma [baba mea] mă morocăneste și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122.

A MOROCĂNI ~esc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproșând și cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog

morocănì v. Mold. a mustra mormăind: hojma mă morocănește CR. [Ung. MOROG, a mormăi].

morocăi v vz morocăni

morocănésc v. tr. (ung. morogni, a bodogăni, a mormăi. V. mogorogesc, murguĭesc). Nord. Fam. Mogorogesc, mustru mormăind: ce mă tot morocănești?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

morocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, 3 sg. morocănește, imperf. 1 morocăneam; conj. prez. 1 sg. să morocănesc, 3 să morocănească

morocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, imperf. 3 sg. morocănea; conj. prez. 3 să morocănească

morocăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănesc, imperf. 3 sg. morocănea; conj. prez. 3 sg. și pl. morocănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOROCĂNI vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.

morocăni vb. v. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORMĂI. MURMURA.

Intrare: morocăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morocăni
  • morocănire
  • morocănit
  • morocănitu‑
  • morocănind
  • morocănindu‑
 singular plural
  • morocănește
  • morocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morocănesc
 (să)
  • morocănesc
  • morocăneam
  • morocănii
  • morocănisem
a II-a (tu)
  • morocănești
 (să)
  • morocănești
  • morocăneai
  • morocăniși
  • morocăniseși
a III-a (el, ea)
  • morocănește
 (să)
  • morocănească
  • morocănea
  • morocăni
  • morocănise
plural I (noi)
  • morocănim
 (să)
  • morocănim
  • morocăneam
  • morocănirăm
  • morocăniserăm
  • morocănisem
a II-a (voi)
  • morocăniți
 (să)
  • morocăniți
  • morocăneați
  • morocănirăți
  • morocăniserăți
  • morocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • morocănesc
 (să)
  • morocănească
  • morocăneau
  • morocăniră
  • morocăniseră
morocăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morocăni, morocănescverb

  • 1. regional A certa pe cineva mereu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bârâi certa cicăli mustra
    • format_quote Hojma mă morocăneste [baba mea] și-mi scoate ochii cu cele tinere. CREANGĂ, P. 122. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.