5 definiții pentru cârâit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂRÂIT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.
CÂRÂIT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). – V. cârâi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârâit2, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 129 / Pl: ~iți, ~e / E: cârâi] 1 (D. sunete, glas etc.; prt) Strident. 2 Care trădează ostilitate. 3 (Pop; d. oameni) Certat cu cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂRÂIT2 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CÂRÂI. 2) (despre voce, sunete) Care nu este melodios. /v. a cârâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÎRÎIT2, -Ă, cîrîiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.) Ascuțit, strident (asemănător cu strigătul anumitor păsări). Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N. I 173.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cârâit, cârâităadjectiv
- 1. (Despre sunete, glas etc.) Care trădează ostilitate; care nu este melodios. DEX '09 DLRLC NODEX
- Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N. I 173. DLRLC
-
etimologie:
- cârâi DEX '09 DEX '98 NODEX